Președintele executiv al PSD, Niculae Bădălău, a anunțat, luni, că este posibil un referendum național, în care poporul să fie întrebat dacă vrea republică sau monarhie. (…) Românii trebuie întrebați dacă doresc monarhie, întrucât țările unde forma de guvernământ este monarhia sunt dezvoltate din punct de vedere economic."
Sâmbătă, 16 decembrie, a fost o zi solemnă și tristă pentru România. Regele Mihai a fost condus pe ultimul drum de zeci de mii de români, alături de capete încoronate și de membri ai Caselor Regale din diferite colțuri ale lumii. Sub un soare nefiresc de puternic pentru miez de Decembrie, „în Piața Palatului erau adunați mii de copii și de tineri - elevi, studenți, bikeri, rockeri, corporatiști, boemi, îmbrăcați la patru ace, cu părul vâlvoi, singuri sau împreună cu familia - și sute de bătrâni, care încă își amintesc de anii când Mihai I era Regele României". Un român din provincie, care a venit să-și ia rămas bun de la ultimul suveran al României, a dormit în fața Palatului. La ora 11.00 fără două minute, cortegiul funerar a ieșit din Palatul Regal în piață. „Regele Mihai!" - se scanda la unison, din mii de piepturi, cum nu se mai auzise, într-o piață publică din România, din anii '90, când Regele venise acasă după 50 de ani de pribegie. Abia acum, prea târziu, după 70 de ani de exil brutal și ilegal, și la 90 de ani de când s-a urcat pentru prima dată pe tronul țării, revenind acasă pentru totdeauna, cei mai mulți dintre români au conștientizat cât de dramatic au fost manipulați, cum ne-au fost furate istoria și speranțele. Ce a însemnat pentru acești oameni Regele Mihai I? „Poate că exagerez puțin, dar eu îl văd aproape ca pe un sfânt", a spus un domn. „Un model de moralitate, de bunătate, de răbdare și un exemplu pentru noi toți", a completat o tânără. „Regele Mihai, pentru România, a însemnat... totul. Bineînțeles că totul", a insistat, cu voce stinsă, un bătrân. Dar poate că cea mai însemnată și optimistă opinie a fost a unui copil: „Regele Mihai este ca un președinte, doar că mai mare, și este ultimul, și trebuie să-l respectăm".
De la Palatul Regal din București - pe care urmașii trebuie să-l elibereze în 60 de zile, fiind oferit ca rezidență doar Regelui, până la moartea sa - până la necropola din Curtea de Argeș, românii și-au arătat respectul nemărginit și dragostea pentru Suveran, , strigând: „Monarhia salvează România!" și… „Jos comuniștii!".
Da, Românii au nevoie de modele. Iar Mihai I a fost un asemenea model.
În timpul slujbei de la București, susținut de soția sa, Alina Binder, Prințul Nicolae, devenit „prințul inimilor", nu și-a dezlipit ochii de la sicriul bunicului său, lăcrimând, profund și sincer îndurerat . Conflictul dintre el și restul membrilor familiei regale a început imediat după ce, abuziv, i-a fost retras titlul de principe, în 2015, fiind exclus din linia de succesiune. Când Regele Mihai se afla pe patul de suferință, bolnav, cu puțin timp înainte să moară, Prințului Nicolae nu i s-a permis să meargă să-și vadă bunicul, fiind acuzat că a încercat să pătrundă cu forța în reședința Majestății Sale din Elveția. După moartea Suveranului, Prințul Nicolae a declarat că, invitat sau nu de restul familiei, va participa la înmormântare, chiar stând alături de zecile de mii de români veniți să-l conducă pe ultimul drum pe bunicul său.
La ora 15.00, Bucureștiul s-a despărțit de Regele Mihai, în gara Băneasa. Sicriul a fost urcat într-un vagon special, atașat la trenul regal. Același tren care-l purtase în exil îl ducea acum pe Rege spre Curtea de Argeș. Cu chiu cu vai, mai degrabă din teama de a nu pierde și ultimele rezerve ale simpatiei populare, familia a permis accesul Prințului Nicolae alături, din poziția pe care i-o conferă titlul, dar nu și accesul în acest tren, și nici nu a fost dorit la parastas.
Am mai scris, poate nu în termenii cei mai politicoși, despre „cuibușorul de nebunii" de la Palatul Regal - ca să nu-i spun „cuibul de vipere" (fiindcă nu se cuvine, mai ales în asemenea momente), fapt ce nu are absolut nicio legătură cu simpatiile mele pro-monarhiste, mult și îndelung hulite de unii tovarăși, mai mult sau mai puțin acoperiți, de prin unele unghere ale presei noastre libere și democratice!
În mod firesc, îndelungata suferință a Majestății Sale Mihai I și, mai cu seamă, înălțarea Sa la Domnul au dat naștere multor întrebări: ce va fi după și, mai ales, cine va fi următorul cap încoronat, capabil să culeagă majoritatea sufragiilor populare, date fiind condițiile în care acestea par arondate prințului dezmoștenit, și nu a principesei-custode a Coroanei. Și, desigur, în subsidiar, fiindcă „interesul poartă fesul", cum ar arăta noua pătură aristocratică, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, dacă, prin referendum național, România ar redeveni monarhie… să zicem constituțională!?! Dacă ar fi să fie!
Acum, ca s-o iau de la coadă, aș zice eu că, după cum se comportă unele persoane cu pretenții de ștaif și fumuri nobiliare, nu stăm prea grozav, fiindcă, să mă ierte Dumnezeu, și lumea, dar… țoapa nu se „nobilează" cu albastru de metil. Câteva exemple, doar, așa „la botul calului": 1. Ținuta prințesei Lia, la brațul prințului Paul. El - cuviincios, ea- cu palton roșu și turban roșu, ca o chivuță din Dudești. 2. Tăriceanu, Dragnea și Tudose au participat și ei la ceremonie, dar au sfidat protocolul, cu tupeu de neamuri proaste: când președintele Klaus Iohannis cu soția sa, Carmen, urmați de Principesa Margareta și soțul ei, Radu Duda, au intrat în Sala Tronului, toată lumea s-a ridicat în picioare, în semn de respect, nu doar față de liderul României, ci și față de fiica defunctului rege. Aceștia s-au oprit în dreptul sicriului și, în semn de omagiu, au plecat capul, pentru a-l saluta pe rege. În mod normal, nimeni n-ar fi trebuit să se așeze pe scaun cât timp președintele și fiica regelui nu ajungeau la locurile prestabilite, însă primii care a făcut gestul au fost „președintele Senatului și cea de-a cincea lui soție, urmați de președintele Camerei Deputaților - Liviu Dragnea și de premierul Mihai Tudose. În tot acest timp, monarhi, membri ai Caselor Regale din Europa și din lume, ambasadori, personalități de cultură și veterani de război au așteptat ,cu toții, în picioare, până când nou-veniții s-au îndreptat către locurile lor."; 3. Obsedată, probabil, să-și arate picioarele (frumoase, într-adevăr), Carmen Iohannis a îmbrăcat și de această dată o rochie mai scurtă decât indică protocolul. Dar a avut un pardesiu negru, midi, care a mascat distanța amendabilă și a salvat situația. Desigur, eu sunt o cârcotașă, dar , dacă tot am intrat în domeniul de interpretare al Iuliei Albu, nu pot să nu remarc ținuta impecabilă - totdeauna! - a Principesei Margareta, de un bun gust și un rafinament fără cusur, despre care aud că este consiliată exclusiv de designeri români.
Revenind la chestiunea serioasă în discuție, cred că nu se pune problema de a alege noi cine să fie rege, atâta vreme cât forma de stat este republică, și ea nu poate fi schimbată decât prin referendum național. E o mizerie, e adevărat, ajung la putere toți care ar trebui să stea altundeva, iar România a fost republică doar în regimuri bolșevice și comuniste, cu sovieticii pe cap, instalată, fără referendum, la 30 decembrie 1947, ca Republică Populară. Ce a urmat știm prea bine, cei care am trăit odiseea. Asta înseamnă că, vreme de 70 de ani, forma de stat a României a funcționat ilegal? Întreb, nu dau cu parul. De ce n-ar funcționa legal, printr-un nou referendum, forma aleasă de popor?
Căutând răspuns unor dileme expuse de prieteni internauți, zic eu, cu tot respectul, că deși principesa-custode este os regesc 100%, faptul în sine nu l-ar defavoriza pe Principele Nicolae, la rândul său, perfect educat, cu prestanță aristocratică, și, mai ales, simpatizat de popor. Principesa Margareta are calități deosebite, fără îndoială, și, cu siguranță, Majestatea sa Mihai I a preferat-o nu doar pentru că este primul născut. Dar să nu punem căruța înaintea cailor, să-i lăsăm în pace să-și rezolve singuri problemele de succesiune! Oricum, nu ne vor consulta pe noi și s-ar putea să avem surprize, fiindcă, atunci când doi se ceartă, câștigă al treilea. Eu cred că jocurile sunt făcute altfel, dar nu mă grăbesc să mă pronunț. Se poate discuta la nesfârșit.
Nu doresc să închei înainte de a-mi manifesta deplina satisfacție față de modul strălucit, impecabil, în care a fost realizată regia funeraliilor regale, de către domnul Gelaledin Nezir, primul general turc al României, personalitate militară de prim rang, care a ocupat, pe rând, funcții importante în Ministerul Afacerilor Interne, la MapN și în Ministerul Justiției. Născut la Cernavodă, și-a început cariera de ofițer în 1987, în cadrul Ministerului Apărării Naționale, unde a fost, pe rând, comandant de pluton, locțiitor al comandantului Regimentului 40 Mecanizat „Călugăreni", comandant de pluton la Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza", din Constanța, ofițer cu probleme de evidență și mobilizare la Statul Major al Marinei Militare, șef al compartimentului de Relații Publice al Statului Major General, director al Direcției de Comunicare și Relații Publice a MApN, consilier al șefului Statului Major General, consilier al ministrului apărării, locțiitor al comandantului Școlii de Aplicație pentru logistică „General Constantin Zaharia".
Să ne lumineze Dumnezeu pe toți! Nihil sine Deo!
