După ce fostul ministru al Educațiunii publice, dl Liviu Pop, s-a căznit să ne convingă că, oricât ți-ai folosi „genunchele" pe post de creier, „eroare" nu-i totuna cu „greșeală", iată că succesorul său, dl Popa, o pornește tot cu stângul într-ale exprimării: abia deschise gura să ne spuie cât a fost dânsul de mândru când a tăiat pamblica la un mare obiectiv universitar din Suceava, că s-a și creat mare hargalâc și tololoi. Vorba ceea: pamblică am tăiat, belea mi-am căpătat. Toată lumea s-a repezit să puie harapnicul pe dânsul de parcă l-ar fi prins înfulecând gorogoaze în timpul seminarului. Toți haidoșii din politichie s-au ofuscat, teleptualii au strâmbat din nas, iar televiziunile au abandonat, vremelnic, emisiunile cu diverse băbătii (hârștoage) care se văicăreau că cum au fost ele hărțuite sexual pe vremea regilor Franței, și au trecut, imediat și cu mare râvnă, la hărțuirea… textuală a noului ministru din noul cabinet al dnei Viorica Vasilica. Analiștii, lingviștii, arheologii, crescătorii de bovine și alți formatori de opinie s-au reunit în cadrul unor emisiuni ad-hoc, punându-l la zid pe ministru fiindcă nu se esprimă corect românește.
Tehuit de cap, ghietul om s-a apărat și dânsul cum a putut: cuvântul „pamblică" egzistă în dicționar, este un regionalism, iar dânsul, de când se știe pe lumea aiasta, tot „pamblică" a zis și a tăiat pe la diverse evenimente din cadrul Universității Suceava (una dintre cele mai renumite din Europa) și din alte sfere ale vieții publice. (Bine, acuma, ce-i drept, și noi mai zicem „barabule", „porodici" și „curechi", dar numai în pauza de masă și între prieteni, dar când mergem la aprozarul din colț, cerem, totuși, cartofi, roșii / tomate și varză.) Am băgat de seamă că dl Popa a fost foarte afectat de toată această mediatizare negativă, și pe bună dreptate, întrucât chiar dacă dânsul e chitit pe pamblică, asta nu înseamnă că nu va fi un bun ministru al Educației Naționale și că nu va tăia, cu succes, numeroase pamblici la numeroasele școli ce se vor construi în mandatul domniei sale. Ba, dacă ne gândim bine, ar putea da poruncă să se introducă în programa școlară ore de studiu al regionalismelor. Elevilor nu le-ar strica să știe și alte cuvinte decât „super mișto", „nașpa", „canci", „bengos" și câte și mai câte… Plus englezismele folosite anapoda: iaca, acuși se fac 30 de ani de libertate, democrație și limbaj slobod, și unora tot nu le intră în cap că „a implementa" nu înseamnă „a băga", iar „locație" n-are a face cu „loc", prin urmare, degeaba cauți o locație ca să-ți implementezi mașina, că rămâi cu ea neparcată și mai suporți și repercursiunile.
Pe de altă parte, ca s-o zicem p-a dreaptă, preocuparea demnitarilor români pentru claritatea, acuratețea și corectitudinea exprimării - pentru lingvistică, în general - nu ține de ieri, de alaltăieri: de exemplu, acum vreo 15 ani, membrii Comisiei juridice a Camerei Deputaților au stabilit că formularea „că cel" este o cacofonie, dar o cacofonie „săracă". De unde poporenii au tras concluzia că „că care" este tot o cacofonie, dar, bineînțeles, bogată. Tot la vremea respectivă, deputații și-au bătut capetele ca să stabilească dacă se spune corect: „egalitate pentru femei și bărbați" sau „egalitate între femei și bărbați". Spiritele s-au încins așa de rău, încât președintele comisiei a pus să se dea telefon la Strasbourg, să se pronunțe Consiliul Europei, printr-un comunicat oficial. Între timp, fiecare a fost liber să se exprime cum a vrut: egalitatea cu pricina fiind, oricum, relativă, unii au optat pentru „egalitate între femei pentru bărbați", alții au ales formularea „egalitate pentru bărbați între femei". Tot cam pe atunci s-a născut, în chinuri lingvistice, expresia „munci penibile". De exemplu, a explicat un ales al poporului, o balerină gravidă prestează „o muncă penibilă". Aha! Care va să zică, balerina trebuie să intre în concediu de maternitate înainte de a deveni penibil de gravidă.
…Ca să nu mai vorbim că, tot acum vreo două decenii, și tot în Parlamentul României, s-a înregistrat un episod foarte neplăcut: supărat că ziariștii l-au întrebat de ce și cu ce bani pleacă dânsul în delegație taman în Santiago de Chile, un ales al poporului s-a `nervat foarte tare și le-a răspuns ceva urât, ceva cu „muma…biiiip". Aceia, jigniți, l-au amenințat că-l dau în cremenal. După o temeinică analiză semantică și stilistică, s-a stabilit că era vorba de Muma Pădurii, iar deputatul și-a cerut scuzele de rigoare.
…Astfel stând lucrurile, în materie de…cinste și gramatică, rezultă că dl ministru are în spate o bogată tradiție lingvistică și televiziunile n-aveau de ce să facă atâta tam-tam, și nici parlamentarii să-l suduie cu atâta râvnă, în comisii și în plen. La drept vorbind, dl Băsescu, de exemplu, nu era chiar instanța cea mai competentă în materie de bășcălie la adresa ministrului: doar ne aducem aminte cum vorbea dânsul despre vapoarele care „se scufundaseu", deși corect ar fi fost: „vapoarele se scufundaserău", că era mai multe (vapoare). Nici Eba lu' tata nu le prea bunghea, dânsa rămânând în analele europarlamentarismului cu celebrele „succesuri", la concurență cu „almanahele" dlui Vanghelie și „branconajul" dlui Igaș, fost ministru de Interne.
…Așa că, dl ministru al școalelor să nu-i bage în seamă pe toți acești ciudoși, zăcași, dâcoși, pizmătari, zavistnici și zuliari care-i caută nod în papură. Mai bine „să terminăm ce avem de început" (vorba unui fost președinte al patriei, tot universitar și dânsul), căci, după cum spunea un personaj celebru și pedagog de școală nouă, „datoria ni-i să luminăm jenărațiunile june; căz fără instrucțiune și educățiune, un popor doară e învins astăzi în lupta pentru existență, și cine-i învins, apoi acela dă-l dracului…"
