După intrarea Basarabiei în componența imperiului rus, în 1812, împotriva românilor basarabeni a început un aprig proces de deznaționalizare, prin rusificiare. În 1867, limba română a fost scoasă din toate programele de învățământ ale școlilor, fiind înlocuită cu limba rusă. După câțiva ani, Basarabia a fost declarată gubernie rusească, la fel ca toate celelalte gubernii din cuprinsul imperiului țarist. Iar pentru a zădărnici definitiv năzuințele românilor basarabeni spre libertate, guvernul țarist a trimis în Basarabia, între mulți alți ,,specialiști în rusificare", pe episcopul Pavel Lebedev (1871-1882).
Odată cu venirea acestuia, rusificarea începută în 1812 s-a intensificat, iar prigoana împotriva basarabenilor s-a amplificat, prin metode dure: a fost desființată catedra de limba română de la Seminarul Teologic din Chișinău; s-a închis vechea Tipografie Eparhială, ce fusese înființată, în 1813, de mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni; au fost alungați aproape toți preoții români din parohiile în care slujeau, fiindcă nu știau să oficieze slujba în limba rusă; a fost introdusă în fiecare biserică românească „strana rusească", în care se citea și se cânta numai în limba rusă etc. Câtă dreptate a avut istoricul N.N. Durnovo când a scris: „Acestui popor (molodovenesc) i s-a interzis să învețe în limba sa natală în școli, i s-a intezis să se roage lui Dumnezeu în graiul părinților săi".
La toate acestea s-a mai adăugat exilarea în masă a românilor din Basarabia în îndepărtata Siberie. Numai într-un singur an, 855 de familii de țărani români au fost nevoite să-și părăsească casele și pământurile și să plece pe drumul fără întoarcere spre Siberia, spre a o coloniza.
Așadar, în urmă cu mai bine de o sută de ani, basarabenilor le-a fost trimis, în calitate de pacificator - a se citi rusificator! - un așa-zis slujitor al lui Dumnezeu, care nu avea nimic sfânt în el. Un fel de popa Tõkes din zilele noastre!..
Acum, basarabenii îl au pe cap pe generalul Lebed, numit la comanda Armatei a XIV-a rusă, tocmai pentru a instaura ordinea și liniștea pe pământul martirizat al Basarabiei. Generalul Lebed are niște idei foarte personale și originale în legătură cu „pericolul fascist", reprezentat de tricolorul românesc. Pentru că - zice el - sub faldurile acestuia, Armata Română a trecut Prutul în 1941. Dumnealui „uită"- intenționat, desigur - că în 1940, la 28 iunie, armata rusă a fost cea care a trecut Nistrul, spre a ocupa, prin forța armelor, Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța, ca urmare a înțelegerii tâlhărești dintre Stalin și Hitler, din 1939.
Nu putem să nu ne întrebăm: ce o fi însemnat, oare, acea înțelegere dintre cei doi dictatori și asasini, care a împins omenirea în cel mai distrugător război de până acum, dacă pentru Lebed tricolorul românesc și numele generalului Antonescu înseamnă fascism?... Sperăm că Lebed și toți cei de teapa lui reprezintă ultima ariergardă a celor care mai speră, încă, că va renaște imperiul roșu, sovietic. Fiindcă, ceea ce a ajuns odată la lada de gunoi a istoriei, acolo va rămâne, în vecii vecilor!
(Din vol. ,,Basarabia iarăși și iarăși…". Ediția a II-a, 2018)
