De când e lumea lume, se ştie că, mulţi discipoli şi-au depăşit dascălii. Vara şi toamna anului 2016, mi-au oferit două ocazii care confirmă adevărul afirmaţiei de mai sus. Invitată fiind la susţinerea tezei de doctorat a fostei mele eleve, Cornelia Şuş, şi la susţinerea lucrării pentru obţinerea gradului didactic I a urmaşei mele întru predarea limbilor străine, Oana Gabor (fostă Sav), am trăit cele mai autentice momente de bucurie şi de mândrie de dascăl pe care discipolii l-au depăşit, dar căruia nu i-au ştirbit statutul, ci i l-au confirmat.
Ce bucurie şi câtă mândrie mi-au prilejuit aceste două foste eleve! Cornelia şi-a susţinut teza de doctorat într-o sală a Universităţii Babeş Bolyai din Cluj, sală care pe vremea studenţiei mele era ferecată şi interzisă atât dascălilor cât şi studenţilor; era Capela Facultăţii, închisă de comuniştii fără Dumnezeu.
Mulţumesc, Cornelia! Mulţumesc, Oana!
Deşi v-aţi expus şi argumentat lucrările în limba lui Shakespeare, ambele m-aţi asigurat că, franceza a fost punctul de plecare în studiul, cercetarea şi valorificarea limbii, culturii şi civilizaţiei altei lumi decât cea latină. Pentru a ajunge undeva, este nevoie de primul pas, adică de pornire. Sunt fericită că v-am sprijinit primii paşi, dar şi mai fericită că astăzi sunteţi stăpâne depline pe mersul drept şi sigur în profesiile voastre.
Cornelia mi-a readus tinereţea, aerul Clujului, gustul salatei italiene pe care o înghiţeam în viteză între cursuri şi seminarii, dar şi emoţiile examenelor şi colocviilor la care nu îndrăzneam să ne prezentăm nepregătiţi. Toate trăirile mele au fost amplificate de excelenta susţinere a tezei sale de doctorat şi de aprecierile pe care comisia le-a exprimat prin calificativul: Excelent. Discipolul şi-a depăşit dascălul!
Cât despre Oana, ea m-a făcut să revin în şcoala pe care am slujit-o timp de 37 de ani, după 15 ani de la încetarea activităţii mele didactice.
Eu, fosta ei profesoară în această şcoală, ea, actuală profesoară de limba engleză a aceleaşi şcoli. Ce clipe minunate să te întâlneşti cu rezultatele muncii tale! Lucrarea Oanei, susţinerea şi aprecierile făcute de toţi cei care au format comisia de evaluare, m-au liniştit oarecum în legătură cu mersul treburilor în învăţământul românesc.
Spun, oarecum, deoarece va fi nevoie de multe Cornelii, Oane, Elene…( educatoare, învăţătoare, profesoare) şi de mulţi educatori, învăţători, profesori cu chemare şi dedicaţie, gata să se jertfească pe altarul profesiei.
Lacrimile pe care le-am zărit în ochii mamelor prezente la succesul fiicelor lor m-au făcut să înţeleg că înainte de dascălii de la şcoală, primii dascăli rămân părinţii. Pe aceşti dascăli, discipolii îi pot depăşi numai atunci când şi ei vor fi… părinţi.
Pe noi, dascălii de la şcoală, orice discipol care-şi iubeşte şi-şi respectă maestrul, ne poate depăşi dar, fără noi, îi este mai greu a….păşi.
Fericit apostolul care-şi urmează învăţătorul.
