„DUMNEZEU ne şopteşte în desfătările noastre, ne vorbeşte în conştiinţa noastră, însă în durerile noastre strigă: MEGAFONUL LUI DUMNEZEU ARE MENIREA DE A TREZI O LUME SURDĂ. RUGĂCIUNILE noastre către Dumnezeu, care ne par nouă cele mai proaste, în ochii lui Dumnezeu, pot să fie cele mai bune. DUMNEZEU pare să comunice cu noi extrem de profund atunci când ne prinde, cum s-ar spune, cu garda jos".
Clive Staples Lewis (1898-1963), scriitor şi profesor universitar de origine irlandeză, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creştine, lucrările de critică şi romanele de ficţiune, în special ciclul narativ pentru copii Cronicele din Narnia. A fost profesor de literatură la Universitatea din Oxford la Universitatea din Cambridge şi sufletul grupului literar The Inklihgs. În tinereţe era îndepărtat de credinţa în Dumnezeu: „n-am nevoie de farmec sacru", spunea el; mai târziu, datorită prietenului său J.R. Tolkien, descoperă mirajul lui Dumnezeu, preferând cultul anglican celui catolic. Moare îmbolnăvindu-se de nefrită, şi în urma unui preinfarct, cu o săptămănă înainte de a împlini 65 de ani, în ziua când a fost asasinat preşedintele Americii John F. Kennedy.
***
„În afară de Dumnezeu, să nu te temi de nimeni şi de nimic. Nu este cu putinţă ca cel ce se teme de Dumnezeu să fie fricos, de vreme ce v-a spus: În afară de El , să nu te temi de altcineva".
Didim cel Orb (313-398), scriitor bisericesc din Alexandria. El a orbit la vârsta de patru ani, înainte să înveţe să citească, dar cu toate acestea a reuşit să-şi însuşească toată ştiinţa cunoscută în acea vreme. A fost profesor şi conducătorul Şcolii din Alexandria. A fost un vrednic urmaş al lui Origen iar scrierile lui, dovedesc şi azi o cunoaştere aprofundată a literaturii teologice.
***
„Omul nu a fost creat în glumă sau la întâmplare, ci alcătuit admirabil şi pentru un scop măreţ. Cu toate cu nu are formă veşnică, el trăieşte totuşi veşnic, şi deşi corpul lui este uman şi pământean, spiritul lui în schimb este semeţ şi divin".
Al-Ghazali, Abu-Hamid (Algazel) (1058-1111) filosof, teolog, mistic musulman, profesor la faimoasa şcoală de ştiinţe religioase din Bagdad. A lăsat în urma sa o operă compusă dintr-un număr impresionant de lucrări în limba arabă, în diverse domenii: jurisprudenţă, filosofie, teologie, sofism.
***
P.S. „Fratele ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie ferecată cu zăvoare" (Pilde 18,19).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
