„Floarea şi vântul…"

Într-o zi vântul a întâlnit o frumoasă floare şi s-a îndrăgostit de ea. În timp ce el o mângâia, ea îi răspundea cu multă dragoste, exprimată cu ajutorul culorii şi a parfumului. Dar vântului i s-a părut insuficient şi a decis: „Dacă îi voi arăta toată puterea mea florii, aceasta îmi va oferi mult mai mult."

A suflat asupra florii cu multă iubire, dar floarea nu a putut face faţă pasiunii şi s-a rupt. Vântul a încercat să o ridice, să-i dea din nou viaţă, dar totul în zadar… floarea se stingea în faţa sa. Cu durere, vântul a strigat: „Ţi-am oferit puterea iubirii mele, iar tu nu ai rezistat. Am înţeles că nu ai avut niciun sentiment faţă de mine…Asta înseamnă că nu m-ai iubit!" Dar floarea nu i-a răspuns nimic… era moartă.

Cel care iubeşte nu trebuie să uite cel mai important lucru: nu pasiunea păstrează focul iubirii, dar răbdarea, înţelegerea şi încrederea fac o relaţie mai puternică.

Lasă un comentariu