MIRACOLUL STUPULUI

Apicultura este o activitate tradițională în țara noastră, nu putem afirma însă același lucru și despre consumul produselor apicole. Preferăm să exportăm cantități enorme de miere și alte produse din stup, decât să le consumăm.

Mierea, acest aliment-medicament miraculos, este bogată în zaharuri simple (glucoza și fructoza), direct asimilabile, vitamine, minerale, aminoacizi și enzime care au efecte benefice asupra organismului nostru. Mierea conferă rezistență la efort fizic și mental, ajută la vindecarea anemiei și fixarea calciului în oase, are efecte benefice în cazul problemelor de digestie sau de asimilare a alimentelor. Se poate consuma atât în formă fluidă, cât și în stare solidă, cristalizată, compoziția ei fiind identică. Cristalizarea mierii este un proces natural care apare la toate tipurile de miere, indiferent dacă provine din nectar sau mană. Comportamentul la cristalizare al diferitelor tipuri de miere are la bază raportul dintre glucoză și fructoză conținută, precum și factorii de mediu. De asemenea, consumul mierii în fagure este la fel de benefic, ceara aducând un plus de compuși valoroși, printre care se regăsesc caroteni într-o cantitate considerabilă.

Polenul recoltat de albine conține toți aminoacizii esențiali și neesențiali, fiind înscris în rândul proteinelor vegetale, dar vine și cu un aport de zaharuri, lipide, vitamine, enzime, substanțe minerale, hormoni, pigmenți. Depozitat în stup, în celulele fagurilor, polenul suferă o serie de transformări biochimice care duc la formarea pasturii, un produs natural cu proprietăți superioare polenului atât din punct de vedere nutritiv, cât și datorită proprietăților antibiotice. Atât polenul, cât și pastura se pot consuma individual sau în amestec cu miere.

Alături de polen și pastură, o altă sursă valoroasă de proteine și aminoacizi din stup o reprezintă lăptișorul de matcă, hrană exclusivă a mătcii care se folosește și în consumul uman, generând o

stare generală de bine. Excelente surse de proteine sunt și larvele de albine lucrătoare, matca

sau trantori care se identifică prin denumirea comercială de apilarnil.

Albinele vizitează plantele pentru a recolta nectar (sau mana) și polen, hrana lor de bază, dar pe lângă hrană au nevoie și de protecție, pe care le-o asigură propolisul, produs la baza căruia stau rășinile de pe scoarță și mugurii coniferelor, plopilor și ai altor arbori. Albinele prelucrează aceste rășini în scopul căptușirii stupului și acoperirii eventualilor intruși. Efectul antimicrobian, antibiotic, antifungic, antiinflamatoriu, analgezic, antioxidant, antitumoral al propolisului contribuie la îmbunătățirea stării noastre de sănătate prin consumul diverselor preparate care au la bază acest produs (tinctură, tablete, siropuri etc.)

O atenție sporită trebuie să acorde consumării produselor apicole, persoanele care suferă de alergii, administrarea lor fiind indicat a se face sub supraveghere medicală.

Produsele apicole ca atare sau în diverse combinații nu trebuie să lipsească din alimentația noastră zilnică, contribuția lor asupra sănătății noastre chiar dacă nu pare a avea un efect imediat, are cu siguranță un efect pe termen îndelungat. Și dacă uneori se mai întâmplă să fim și înțepați de o albină, prin sacrificiul său, albina ne aduce tot foloase în tratarea diverselor forme de reumatism și afecțiuni articulare.

 

Lasă un comentariu