În anul 1930 s-a pus problema ocupării postului de medic al orașului, funcție deținută până atunci de renumitul dr. Hirș, care, octogenar fiind, în toamna anului 1930 trebuia să iasă la pensie. Cel care venea în urma lui trebuia să îndeplinească următoarele condiții: să fie român; să fie de rit ordodox; să aibă 10 ani vechime în medicină.
Cel ales a fost dr. Traian Chirilean. În cercul lor restrâns, Traian le povestea prietenilor săi despre o întâmplare petrecută în timpul studenției lui la Budapesta, cu colegii lui maghiari. Întâmplarea a făcut ca una din multele lui discuții pe care le avea cu colegii lui maghiari să se axeze pe cultura și igiena românilor din Transilvania. În urma acestei discuții foarte aprinse, Traian i-a invitat ca în vacanța de vară să-i facă o vizită la Petea.
Traian a venit în vacanța de vară însoțit de trei colegi budapestani get-beget, ajungând în sat spre seară, au asistat la venirea vitelor în ciurdă, la venirea oamenilor de la muncile câmpului, au participat cu privirea la tot ceea ce aveau oamenii de isprăvit în gospodărie într-o seară, înaintea cinei. Au cinat împreună cu familia, după care au asistat la discuțiile avute cu membrii familiei în legătură cu ceea ce au făcut în cursul zilei și ceea ce au de făcut în ziua următoare. După discuții, s-a dus fiecare la culcare, oaspeții s-au culcat în casă. A doua zi s-au sculat de dimineață și au participat la toată forfota din gospodărie până la ieșirea oamenilor la munca câmpului. După ce au servit masa de dimineață, au plecat să viziteze satul și, totodată, să viziteze „fântâna Buna" de unde satul se aproviziona cu apă de băut. Aici, au rămas profund impresionați de amenajarea, curățenia și calitatea apei. Traian le-a spus povestea acestei fântâni, amenajată de soldații lui Vodă Basarab (ca budapestani, habar nu aveau despre relațiile dintre principii transilvani și domnitorii din principatele transcarpatine).
A treia zi au făcut o vizită la groful Sandor Ianos din Căpuș.
Au rămas uimiți la diferența de bunăstare dintre cele două sate, la Petea, fiecare gospodar avea carul și plugul lui, la Căpuș, în sat, fiecare gospodar era biriș, acasă nu aveau aproape nimic. În Căpuș erau cinci grofi, în Petea, Oroi, Vaidei și Dileu nu a fost niciun grof…
A patra zi au făcut o vizită în satul Șăușa, la groful Derji (Dezideriu), aici, din gura lui Derji au aflat budapestanii cum s-a prăpădit mâna dreaptă a lui Laios, la Cristuru Secuiesc.
A cincea și a șasea zi le-au petrecut la fosta gazdă a lui Traian, din Târgu-Mureș, au venit la Petea, au mai stat trei zile și s-au întors la Budapesta cu altfel de păreri, pe care ei, ungurii, le aveau față de români.
Dr. Traian Chirilean, după ce a fost ales în această funcție, le spunea prietenilor lui că imediat ce va lua funcția în primire va trece la construirea de fântâni asemănătoarea cu cea din Petea, în tot județul, până la ultimul cătun.
Dar, nu a fost să fie așa, cu zece zile înainte de a-și lua funcția în primire a trecut la cele veșnice, la numai 37 de ani.
(Va urma)
