Ziua Drapelului Național a fost instituită prin Legea 96/1998 și este marcată, în fiecare an, la 26 iunie, prin organizarea de către autoritățile publice a unor manifestări cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei naționale, precum și prin ceremonii militare desfășurate în cadrul unităților MApN și ale Ministerului de Interne. În Capitală și în municipiile reședință de județ au loc ceremonii publice de înălțare a Drapelului Național.
Potrivit prevederilor constituționale, „drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roșu". Constituția prevede, de asemenea, că drapelul tricolor este un simbol național, alături de stemă, sigiliu și imn. Semnificația culorilor: roșul - sângele înaintașilor vărsat pe pământ românesc de-a lungul veacurilor; galbenul - grandoarea țării, prestigiul și virtutea; albastrul - seninul cerului, al cugetului, credința și puterea cu care suntem legați de pământul patriei.
În volumul Istoria României în date (Ed. Enciclopedică, 2003), se arată că steagul tricolor - albastru - galben - roșu - a fost declarat, pentru prima dată ca simbol național de Guvernul revoluționar provizoriu din Țara Românească, la 14/26 iunie 1848, având deviza „Dreptate - Frăție". Astfel decretat, el a fost sfințit a doua zi, în cadrul Marii Adunări Naționale de pe Câmpul Filaretului, cunoscut de atunci înainte sub numele de Câmpia Libertății.
Culorile tricolorului (roșu, galben, albastru) erau prezente pe steaguri sau stindarde încă din vremea lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul. Un astfel de steag, care avea și un însemn grafic reprezentându-i pe arhanghelii Mihail și Gavril, a aparținut conducătorului Revoluției de la 1821, Tudor Vladimirescu, fiind ascuns în timpul mișcării revoluționare, pentru a nu fi capturat. După ce revolta a fost înăbușită, căpitanii lui Tudor Vladimirescu au hotărât să-l ardă; totuși, după 60 de ani drapelul a fost găsit, recondiționat și depus, în cadrul unei ceremonii speciale, la Casa Armatei din București.
Un moment important în istoria Drapelului Național a fost înregistrat în 1834, când Alexandru Ghica Vodă, domnitorul Țării Românești, a obținut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii". Steagul pentru corăbii avea culorile galben și roșu, iar cel al armatei - roșu, galben și albastru și un vultur la mijloc.
Un alt eveniment important în istoria drapelului a fost anul 1859, marcat de dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Până în 1861, au fost utilizate simultan atât steagurile principatelor Moldovei și Țării Românești, cât și tricolorul, iar în 22 iunie 1861, A. I. Cuza a decretat tricolorul ca fiind drapelul civil oficial al Principatelor Unite, acesta devenind steagul național al tuturor românilor. Tot atunci, culorilor li se atribuia, prima dată, o semnificație: roșul semnifica frăția, galbenul - bogăția ogoarelor, albastrul - libertatea. Culorile erau împărțite egal, reprezentând principiul egalității, iar orientarea în sus semnifica verticalitatea.
După venirea la conducerea statului a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen și înfăptuirea României Mari, drapelul oficial a rămas în continuare cel tricolor, cu fâșiile dispuse vertical și fără stemă în centru.
Odată cu instaurarea republicii, au fost interzise toate însemnele regatului, drapelul Republicii Populare Române a rămas tot tricolorul, dar având în centru stema Republicii. Aceasta înfățișa un tractor, un grup de trei furnale pe câmpul unui soare ce răsare, înconjurat de un mănunchi de spice de grâu legate cu o panglică, având inscripția Republica Populară Română.
Din 1952, prin prevederile Consti-tuției, în partea superioară a Stemei Republicii apare o stea roșie în cinci colțuri, iar din 1965, tricolorul a purtat Stema Republicii Socialiste România.
În timpul evenimentelor din decembrie 1989, oamenii care au ieșit în stradă, încă din 17 decembrie la Timișoara, au tăiat sau au rupt de pe drapel Stema, dorind să scape de însemnele heraldice comuniste, lăsând astfel drapelele găurite.
Drapelul României poate fi arborat oricând, fără constrângeri, de persoane fizice la domiciliul sau reședința lor sau de persoane juridice la sediile acestora.
Cel mai mare drapel al României, care a constituit un record mondial, a fost desfășurat la 27 mai 2013, pe aerodromul din Clinceni. Cântărește aproximativ 5.000 de kilograme și o suprafață totală de 79.290,39 mp. (surse: agerpres.ro, wikipedia.org. reporterntv.ro, descopera.ro)
