Trăim într-o țară, România de azi, țară a tuturor neașezărilor, bulversată, instabilă și birocratică, în care democrația și-a pierdut reperele și a răsturnat scara de valori, consecința clară a decăderii morale și spirituale a „omului modern" închis în propria suficiență, care nu mai lasă loc lui Dumnezeu, boala aproape molipsitoare a societății de azi, individualismul, egoismul, materialismul și mercantilismul, trufia și răutatea. Elitele conducătoare și-au pierdut instinctul de patriotism în înfiorătoarea lor inconștiență, în încăpățânarea cu care își apără „puterea" și nu gândesc la altceva decât la agoniselile lor, la ambițiile pe care și le pot satisface, la orgiile la care se dedau, batjocorind și sfidând fără nerușinare cetățeanul de rând, omorând orice scânteie a spiritului și armoniei, în perversiunea delațiunii, a corupției și fanatismului. Educația, cultura și patriotismul acestora sunt în mare suferință!
Vremurile apocaliptice în care trăim îl pun pe omul simplu în fața unor evenimente și fapte nemaiîntâlnite în această confuzie uriașă creată de politicienii și interesele lor oculte. Ce fel de strigăt ar putea scoate el, omul de rând, pentru a deștepta auzul celor care au promis și promit mereu, mereu bunăstare, libertate și liniște înafară de cultură, în sfera manifestărilor culturale, reviste și cărți oneste care să ofere adevărata spiritualitate a acestui popor, oropsit de necazuri și redus la tăcere prin diferite forme machiavelice, mincinoase și ipocrite. Democrația prost înțeleasă poate fi un dezastru uneori, iar „voința populară" drumul cel mai drept spre iad, dar măcar atâta onestitate să avem alegând cultura care ne poate schimba viața.
Cultura spirituală a poporului român s-a făurit de-a lungul istoriei și se făurește și acum, de regulă, prin instituții și organizații profesionale. Ea este, prin urmare, o moștenire transmisă, deopotrivă, prin memorie individuală și prin memorie colectivă. Se știe sau nu, România modernă a fost construită inclusiv de scriitori și de către oamenii de cultură. Pe aceste coordonate a fost construită, elaborată și lansată (28 iunie 2018) revistă „ORZONTURI MUREȘENE", sub egida L.S.R. filiala Mureș, editura Napoca-Nova, la inițiativa și implicarea totală a inimosului și talentatului poet și prozator Mircea Dorin Istrate, președintele acestei organizații profesionale, coordonator de proiect fiind Mihaela-Alexandra Rașcu, prefața Al. Florin Tene, președintele L.S.R., care subliniază: „Majoritatea scriitorilor publicați în această revistă vin, însă, din România profundă, ei creează fără să fie promovați de televiziuni și presă, fără să țină cont de politic și fără să beneficieze de fonduri ale Ministerului Culturii pentru editarea lor."
Cei 40 de autori cuprinși în această revistă și-au demonstrat din plin enormele lor disponibilități, punând în valoare adâncimea de spirit a sufletului omenesc și experiența lor personală înspre cultivarea magistrală a noțiunii de cultură, de carte, meditație, frumos și estetic, contribuind la identificarea și afirmarea lor în literatura națională, modul de a vedea viața din jurul lor, dar și dinlăuntrul lor, cel mai bun mijloc de a-ți contura tu însuți, ca ființă cu rațiune și efect, ce te afli, ca o reprezentare imagologică a lumii în care te străduiești să exiști, spectrul repetabil a lumii în care ne închipuim că știm să trăim, chipurile, estetic și moral.
Așadar, în aceste dramatice și nemeritate vremuri pentru cultura română, existența acestei reviste „Orizonturi mureșene" este imperios necesară. Este de bună seamă una dintre cele mai prestigioase reviste.
