„Ungurii vreau unio (unirea Transilvaniei cu Ungaria)! Știți ce vrea să zică aceasta? că până acum ne-au încălecat pe păr și acum vor să ne pună și șeaua pe spinare. Clasa conducătoare a feudalilor unguri își menține dominația socială și națională asupra populației românești." La adunarea de la Blaj din 1848 au participat și mulți români maramureșeni, dintre care, la întoarcere, mulți români au fost spânzurați de honvezi, sau pur și simplu spintecați cu cosoarele. (Silviu Dragomir - Avram Iancu, Ed. Științifică, București, 1985, pag. 47.)
Ioan Buteanu (1821-1849), a fost unul din liderii revoluționarilor români transilvăneni de la 1848 și prefect al Zarandului în perioada 1848-1849. S-a născut la Sighetul Marmației, într-o veche familie nobilă din Țara Chioarului. A urmat gimnaziul la Baia Mare și Carei, iar dreptul la Cluj și Zagreb. A fost timp de trei ani cancelist la Tabula Regia din Tg.-Mureș. După ce a obținut diploma de avocat, s-a stabilit la Abrud, unde-l găsesc evenimentele din 1848 și unde Comitetul Național Român l-a desemnat ca prefect în acea regiune. În data de 15 mai 1848, a ținut o cuvântare la Blaj, în care a criticat intenția revoluționarilor unguri de unire a Transilvaniei cu Ungaria, arătându-le românilor pericolul la care se expun, care de fapt s-a și înfăptuit prin masacrarea a zeci de mii de români transilvăneni de honvezii unguri. Ioan Buteanu, solicitat de Nicolae Bălcescu pentru a-i ajuta cu soldați, intervine pe lângă Avram Iancu de a trimite aceste ajutoare fraților de peste munți în lupta lor națională. În timpul armistițiului din 1849 dintre revoluționarii maghiari și moții conduși de Avram Iancu, la 6 mai, maiorul aventurier și mincinos Imre Hatvani nu-și respectă promisiunea și intră prin surprindere în Abrud, unde s-a întâmplat un adevărat măcel, fiind omorâți foarte mulți români. A fost prins și Ioan Buteanu, care a fost spânzurat de unguri, în data de 23 mai 1849, fără niciun fel de judecată. În cinstea eroului prefect Buteanu, în decursul istoriei s-au ridicat statui și busturi, iar unele societăți, școli și unități militare poartă numele acestui vrednic român.
***
„Fericit este pământul care ține pe trupul său oameni buni, lucrători și harnici economi! Fericit este și NEAMUL acela care are credincioși patrioți și oameni întru știință luminați! Însă patrioticească însuflețire și înfrumusețarea fericirii Neamului vine din STATORNICĂ PACEA LEGILOR STRĂMOȘEȘTI și din însemnul cel fierbinte către sporirea luminării, căci legile ca niște râuri curate adapă sufletul cel patrioticesc".
Gheorghe Lazăr (1779-1823), cărturar iluminist, fondatorul învățământului în limba națională din Țara Românească, pedagog, teolog, traducător și inginer român. A înființat la București prima școală cu predare în limba română, „Școala de la Sfântul Sava", în anul 1818. De mic a fost luat în casa baronului Brukental, care remarcându-i aptitudinile pentru studiu, l-a trimis să studieze la gimnaziile din Sibiu și Cluj, apoi la Viena, unde a urmat studii superioare de filosofie, istorie și de științe matematice. Ulterior, a studiat și teologia. În 1816 trece munții, stabilindu-se la București, în urma conflictului cu episcopul greco-catolic unit Vasile Moga (care l-a împiedicat să scrie cărți în limba română) și a guvernatorului Transivaniei. În Țara Românească se împrietenește cu Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu, dorind împreună să treacă de la învățământul grecesc la cel în limba română. Din prima generație de elevi făceau parte: Petrache Poenaru, Ioan Heliade Rădulescu, Simion Marcovici, Daniel Tomescu și alții. În timpul revoluției lui Tudor Vladimirescu din 1821, Gheorghe Lazăr, împreună cu elevii săi, îl ajută pe acesta la fortificarea taberei de la Cotroceni, sau învățându-i pe panduri să mânuiască armele. Persecutat de autorități după înfrângerea revoluției, bolnav, se întoarce în satul natal Avrig, unde se stinge din viață în 17 septembrie 1823, fiind înmormântat în curtea Bisericii ortodoxe din Avrig. În anul 1973, UNESCO a comemorat 150 de ani de la moartea lui Gheorghe Lazăr, aducându-se în prim-plan activitatea, viața și opera unuia dintre cei mai prestigioși îndrumători ai culturii române.
***
P.S. „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi. Binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce vă fac necazuri. Celui ce te lovește peste obraz, întoarce-i și pe celălalt; pe cel ce-ți ia haina, nu-l împiedica să-ți ia și haina. Oricui îți cere, dă-i; și de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi".
IISUS HRISTOS (1-33), Fiul lui Dumnezeu
Mântuitorul lumii, (Luca - 6, 27-30)
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
