Subiectul acesta al Reformei agrare din România din 1921, și optanții unguri a fost dezbătut pe larg în ultima perioadă în spațiul public, și aceasta datorită concitadinului nostru, prof. univ. dr. Ioan Pop Sabău, care, mergând pe firul lucrurilor, a descoperit existența, în Franța, la Paris, a unei cărți-document, scrisă în limba franceză, care sintetizează opiniile marilor juriști ai Franței, pe marginea acestui proces, unic în felul său, dintre România și Ungaria, ajuns chiar pe agenda Națiunilor Unite de la New York, pe tema despăgubirilor grofilor și baronilor, din Transilvania, care, conform Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920, a intrat în componența României Mari.
Ținându-se cu dinții de Transilvania, pe care nu dorea să o piardă nici în ruptul capului, Ungaria a făcut eforturi disperate pentru a o recâștiga, într-o formă sau alta, sperând că prin acest proces al optanților va reuși să o recupereze măcar parțial, în prima fază.
Pentru neinițiați, termenul de “optanți" i-a cuprins pe acei locuitori de origine maghiară sau s-au declarat unguri și care, în urma Tratatului de la Trianon, nu au acceptat cetățenia română, ci au “optat" pentru cea ungară sau altă cetățenie lăsată la alegere de același Tratat de Pace de la Trianon.
Așadar, prin acest proces de despăgubire, justificat în felul său, optanții unguri, deveniți cetățeni ai Ungariei, și la îndemnul acesteia au încercat să-și vândă foarte scump pielea, cerând României pentru posesiunile lor un preț exorbitant, de 33 de miliarde de dolari, care însemna la acea vreme bugetul întregii Românii pe 2,5 ani. Presiunea asupra României proaspăt reîntregite a fost în forță și foarte agresivă propagandistic, Ungaria reușind să internaționalizeze subiectul și chiar să-l plaseze pe ordinea de zi a Ligii Națiunilor. Așa s-a ajuns ca despre el să se vorbească în toată lumea și să-și pună punctul de vedere marele capete ale justiției, inclusiv ale Franței, care au avut inspirația, în același timp, să adune și să tipărească chiar un document pe această temă, oarecum atipică, întitulat “La REFORME AGRAIRE, en Roumanie et les Optants hongrois de Transylvanie devant la Societe des Nations".
Cartea-document de care vorbim este importantă pentru că ea dovedește că a avut loc un proces, într-adevăr dificil, pentru ambele părți, avându-se în vedere miza (unii cereau prea mult), dar în cele din urmă s-a finalizat, obligând România, prin sentință judecătorească, să plătească despăgubiri opanților unguri, cu termene precise, fapt care s-a și întâmplat. Cu alte cuvinte, optanții unguri și statul maghiar au fost despăgubiți atunci și la nivelul stabilit, ceea ce a însemnat circa cinci tone de aur și alte forme valutare de lichidare, în franci aur și coroane aur.
Cum se spune, România și-a făcut atunci datoria cu vârf și îndesat, achitându-se de obligații la extern, și realizând, în 1921, o Reformă agrară foarte echitabilă pentru toți cetățenii României noi, împroprietărind în aceeași măsură și pe maghiarii din țară, din marile latifundii ale grofilor, care se întindeau
pe 80 la sută din suprafața Transilvaniei.
De atunci s-a scurs multă vreme. Peste România a trecut și episodul din anii 1940-1944,
când 42 la sută din suprafața Transilvaniei a fost ocupată de horthyști, unde s-a lucrat serios la falsificarea de arhive, și astfel că momentul 1989 ne-a prins pe nepregătite, în privința revendicărilor proprietăților acestora, prin intermediul a tot felul de urmași și interpuși.
Cum s-au desfășurat lucrurile știm cu toții. Instituțiile statului n-au fost pregătite sub aspectul cunoașterii fenomenului, astfel încât, în acești ani de după 1989 au avut loc retrocedări cu nemiluita, cuprinzând: păduri, suprafețe agricole, sate întregi, mii de imobile și alte edificii etc., cum e și cazul cel mai recent al Liceului Unirea din Târgu-Mureș, primul fiind Liceul Bolyai. În acest jecmănitor proces, unii au acționat de bună credință, dar foarte mulți primari, oameni ai legii, funcționari ai statului au acționat cu rea credință, obținând imense avantaje materiale, în dauna propriei țări.
Cartea aceasta formată din traducerea originalului și însoțită de varii comentarii de înaltă ținută, este dovada clară a unui mare rapt, pe care România are datoria să-l stăvilească, dar și să desfășoare o amplă acțiune de recuperare, declarând nule de drept toate aceste mistificări abuzive în dauna interesului României, iar cei vinovați să suporte rigorile legii.
Nu știm dacă se va întâmpla așa, dar cartea domnului prof. univ. dr. Ioan Pop Sabău, împreună cu ceilalți doi colaboratori, preot Mircea Coșofreț și prof. Constantin Ceucă din Iași, constituie un excelent argument pentru autorități și oamenii legii pentru a trece cu hotărâre la marea acțiune de recuperare, în interesul statului român, a României, a acestei mari părți din avuția țării retrocedate abuziv, așa-zișilor moștenitori ai optanților, pentru care plata despăgubirii s-a făcut la vremea aceea prin sacrificii enorme și cu bani grei.
