Li se zice, în continuare, cu dispreț, “căpșunari", deși mulți dintre ei lucrează în companii de top din străinătate, iar majoritatea celor care au pornit de jos, atunci, demult, “când era moda cu Spania", au ajuns, după ani de speteală, să aibă un statut de invidiat, chiar și pentru standardele Occidentului. Niciunul dintre ei n-a plecat de prea mult bine din România. Au plecat din disperare, au tras tare, și-au făcut o situație, acum au firmele lor pe acolo, și-au luat case frumoase, și-au întemeiat familii. În tot acest timp, i-au sprijinit, cât au putut, pe cei de acasă, părinți bătrâni, cu pensii de mizerie, frați pentru care și-au dorit un viitor mai liniștit. Iar dorința lor cea mai mare e să poată reuși și în România așa cum au reușit în Occident. Toți visează să vină înapoi, să investească aici agoniseala de acolo și, mai ales, să-și crească copiii, ajunși de-acum la vârsta școlii, în limba noastră, în cultura noastră, în țara noastră.
Jigniți grosolan zilele acestea de guvernanții de la București, românii din diaspora sunt cei mai mari investitori în România de azi: trimit în fiecare an acasă aproape 5 miliarde de euro, o sumă mai mare decât investițiile străine în țara noastră (măcar pentru asta, și meritau să fie respectați mai mult!). Dar ei au făcut, iată, mai mult decât să trimită bani acasă: într-un gest de mare patriotism, nemaiîntâlnit nicăieri în lume, s-au întors acasă cu zecile de mii, la mijloc de august, și s-au dus în Piața Victoriei din București, ca să-și spună păsurile și să dea un semnal de susținere pentru frații lor de acasă, care, la fel ca ei, încă mai cred într-o Românie prosperă și occidentală. Un gest pașnic, de bun-simț și de normalitate, căruia i s-a răspuns cu violență și cinism, cu tunuri de apă și gaze lacrimogene...
CORNEL COROIAN
“Avem tot ce ne trebuie, dar tot la România ne e capul"
Cornel Coroian e un bărbat dintr-o bucată. Genul de om care mută muntele din loc dacă se întâmplă să îi stea în cale. A plecat prima dată din țară pe când nici nu terminase liceul, apoi, după armată, a luat drumul Angliei. Copilul teribil din anii '90 e acum la casa lui, cap de familie, om realizat, patron la Londra. Cu toate astea, și-a pus cămeșa și clopul de moroșan și s-a pus pe drumuri până la București. Vrea o Românie normală, în care să își poată crește copiii.
“Am plecat dincolo la ceva mai bine, să îmi fac un rost în viață, să-mi pot ajuta familia. Am mers la Londra în 2002, înainte de intrarea în UE. Am muncit la lemne, am muncit în construcții, am fost salahor. Încet-încet, m-am ridicat. Acum am firmă, am 15 oameni care lucrează cu mine, mi-am luat casă acolo, am o familie frumoasă. Dar vreau să vin acasă: am doi copii mici, o fetiță de 1 an și un băiat de 4 ani. Pe când încep școala, în cel mult 3 ani, aș vrea să fiu deja înapoi în țară. Îmi doresc să îi cresc în România. Dar la ce să vin înapoi? La corupție, la minciună, la șpăgi, la ce să revin? Toți din diaspora vrem să venim înapoi, vrem să facem afaceri aici, dar cu ce te ajută aici guvernul? Azi îți trimite un control, mâine altul, și tot așa, până înțelegi că trebuie să dai șpagă. Mă bucur din suflet când aud de un român că se întoarce acasă. Și eu vreau să vin, să investesc banii în țara asta. Dar pentru asta trebuie să schimbăm ceva. Tre' să schimbăm tot din temelii, învățământ, sănătate, tot! Avem doctori extraordinari, avem profesori deosebiți, avem oameni deștepți în toate domeniile, și uite cine ne conduce țara! Toți incompetenții, toți analfabeții, toți mafioții! Avem o conducere plină de penali, cu sentințe date, care stă încă la conducere. Urmărim tot timpul ce se întâmplă în țară și ne doare ce vedem. Oricât de bine ne-am integrat acolo, orice afaceri am avea, chit că ne-am luat casă acolo, tot acasă tragem. Tot aici ne e capul. Nu vrem să ne creștem copiii în țară străină".
TRAIAN TELENTE
“Lucrăm în multinaționale, dar banii nu ne spală lacrimile după țară și după cei de acasă"
În mijlocul mulțimii de protestatari din fața Muzeului “Antipa", Traian agită în înaltul cerului o pancartă pe care scrie locul din care a venit: “Köln". Toată lumea din zonă își dă întâlnire la pancarta lui, vizibilă de peste tot din Piața Victoriei. “Sunt mai celebru decât Girafa de la «Antipa»", glumește Traian. A venit cu mai mulți prieteni care lucrează în Germania și strigă din toți rărunchii împotriva corupției. Și el vrea o Românie normală, în care să își poată crește copiii.
“Un pic dacă s-ar face, oamenii s-ar întoarce acasă!"
“Suntem plecați de 5 ani, după ce soția a fost nevoită să-și abandoneze serviciul din cauza clasei politice actuale. Lucra într-o multinațională, dar chiar și acolo erau presiuni politice, erai pus să semnezi chestii care nu trebuiau semnate. Am ales să plecăm, să fim mai liniștiți, dar e greu afară! Chiar dacă lucrăm în multinaționale, banii nu ne spală lacrimile după țară și după cei de acasă. Suntem singuri și creștem doi copii, o fetiță de 10 luni și un băiat de 3 ani și 10 luni. Sunt foarte mici și au un viitor în față, iar noi trebuie să decidem ce facem cu viitorul lor: îi creștem în Germania sau în România?
Am venit cu foarte mulți prieteni din Germania, dar uite că, din cauza gazelor lacrimogene trase de jandarmi, ne-am pierdut unii de alții. E primul protest în care simt gaze lacrimogene, și am fost la ceva proteste la viața mea. În Germania am luat parte la protestele privind Roșia Montană sau împotriva gazelor de șist, am ieșit în stradă după «Colectiv», am fost tot timpul solidari cu ce s-a întâmplat în țară.
Vrem să găsim soluții să ne întoarcem, dar să știm că avem o minimă bază. Or, baza asta nu o poți avea cu acest guvern, cu politicieni de genul acesta, cu un guvern și un parlament care dau legi numai pentru sine. Nu există așa ceva! Vin acum în țară și văd că se aduc din Asia muncitori. E dureros, pentru că românii care muncesc în construcții pe afară se descurcă greu. La o chirie de 1.000 de euro, nu rămâi cu mai nimic dintr-un salariu de 1.600. Un pic dacă
s-ar face pentru cei de afară, oamenii s-ar întoarce acasă! Știu oameni cu facultate care lucrează în hoteluri. Oameni care se chinuie, care au sperat la ceva mai bun și, odată ajunși acolo, le e foarte greu să se întoarcă, pentru că în România nu mai au la ce".
MOISE MĂRĂCINĂ
“E inadmisibil cum fac legi pentru ei, ca să scape de pușcărie. Nu se poate concepe așa ceva!"
Pe Moise l-am întâlnit la Universitate. Purta o șapcă tricoloră, un tricou cu mesaj împotriva “penalilor" și un steag mare, britanic. Nu a venit singur la București, au venit și frații lui, plecați și ei afară la muncă, au venit și angajații lui români, cărora le-a dat zi liberă, ca să se alăture mitingului diasporei. Când a plecat, proaspăt absolvent de Conservator, avea perspectiva unui salariu de 700 de lei pe lună. Acum e mare patron în Anglia și vrea să vină să-și investească banii în România. O Românie în care să își poată crește copiii.
“În 2012, am terminat facultatea și am plecat la Londra. Am încercat de toate înainte să plec: absolvisem Conservatorul, am încercat să fiu profesor de muzică, dar nu puteam trăi cu 700 de lei pe lună, cât era atunci salariul. M-am căsătorit și am plecat cu soția în Anglia. Am început de jos, pe atunci îți trebuiau acte, permis de muncă... Dar am reușit, acum am o firmă mare, în instalații și electricitate. Avem casa noastră, avem doi copii, ne merge foarte bine. Dar te râcâie pe inimă când știi că poți să ai în țara ta ce ai acolo, când știi că ai putea să vii și să investești în România, și nu ai nicio șansă aici, pe regulile și pe legile românești. E inadmisibil cum fac legi, pentru ei, ca să scape de pușcărie. Nu se poate concepe așa ceva!
Am venit în România după 4 ani și jumătate special pentru protestul ăsta. M-am uitat în Târgoviște, la mine pe stradă: aceleași gropi pe care le știam de acum 4 ani și care au fost peticite încontinuu de atunci. Lumea s-a complăcut să-și vândă votul pe 2 lei și 2 mici. E strigător la cer! Am venit aici să spunem cine suntem noi și ce vrem de la familiile și de la neamurile noastre, de la țara asta. Majoritatea angajaților mei sunt români. Am venit cu toții să ne spunem of-ul. M-aș întoarce mâine acasă! Aș vinde tot și aș veni aici să îmi deschid o afacere, mi-aș cumpăra aici o căsuță. Ceilalți, la fel!
Nu am venit să susținem un partid anume, nu am venit să facem jocurile nimănui, am venit să spunem că vrem să fie mai bine în România. E o țară cu potențial imens, nu se compară nici Anglia cu România, nici multe alte țări. Mai avem încă o șansă, cât de mică, și cât de imposibilă ar părea, să ne ridicăm, și, în câțiva ani de zile, să ne punem pe picioare, să ajungem la nivel occidental. Suntem trei frați la protest, a venit unul din Germania și unul din Anglia, ca și mine. Suntem optimiști și sperăm să putem să transmitem mesajul nostru de optimism și celor de acasă".
