“Pe cât aristocrația română din Transilvania n-a avut nicio predilecție către Biserica și nația sa și era redusă de o idee deșartă, pe atâta, să zicem, preoțimea și creștinii și în frunte Arhiereii au arătat o tărie exemplară în mijlocul nenumăratelor prigoniri și au rămas neclintiți în religie și naționalitate. Tăria aceasta sufletească a fost un produs viu al acelei convingeri morale, că dacă se va lăsa de una, numaidecât se vor lipsi și de cealaltă. Și fiindcă românul nu-și poate închipui religia fără nație și naționalitatea sa, pentru aceea, ca să asigure existența sa națională, a rămas în aceeași religie în care s-a pomenit ca român, cea ortodoxă, și despre care e convins că este scutul cel mai puternic de a-i apăra naționalitatea lui de orice vitejii".
Andrei Șaguna (1808-1873), a fost cel mai mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, în decursul sec. XIX. Militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov, membru de onoare al Academiei Române. Face parte dintr-o familie de macedo-români din Mișcolț, Ungaria. După școala primară urmează gimnaziul, apoi dreptul și filosofia la Budapesta și, în cele din urmă, studiază teologia ortodoxă în orașul Vârșeț din Banatul sârbesc. În anul 1833 este tuns în monahism la mitropolia de la Carloviț, după care, în 1842, ajunge profesor la Seminarul Teologic din Vârșeț. Ajunge vicar general al Episcopiei din Sibiu în 1846, în 1848 - episcop al Ardealului și în 1864 - mitropolit al Ardealului. Ajuns în aceste mari funcții, se ocupă pentru prima dată de pregătirea superioară a preoților, pe care i-a conștientizat cu o muncă asiduă de misiunea de a fi propovăduitorii lui Hristos în lume; a militat pentru construirea de biserici, case parohiale și repararea celor cu probleme. A ridicat o tipografie în 1850, la Sibiu, despre care zice: “Numai Dumnezeu știe cu câte greutăți o am apărat și susținut față de dușmanii Bisericii și Națiunii noastre române". În 11 ani, aici a tipărit 36 de cărți de cult pentru preoți și credincioși. Numai într-un an după deschiderea tipografiei s-au tipărit 5.000 de catehisme, 5.000 de abecedare, 700 de Ceasloave, 3.000 de Istorii Biblice, 3.000 de cărți despre datoriile supușilor și 1.500 de Apostole. A mai tipărit cărți de școală: abecedare, catehisme, bucoavne, cărți de muzică, de aritmetică, de gramatică, de istorie, de geografie, pentru școlile sătești, dar și pentru cele gimnaziale și Seminarul Teologic nou înființat. Din cele 800 de școli care existau în Transilvania, mai multe de jumătate erau ridicate de mitropolitul Andrei Șaguna. Școlile erau organizate și întreținute de Biserică. Preoții parohi erau directori, iar protopopii erau inspectori școlari. Profesorii erau pregătiți, fie în Institutul Pedagogic din Sibiu, înființat tot de el, fie în Gimnaziul din Brașov. O mare realizare a fost reînființarea vechii Mitropolii Ortodoxe din Transilvania, desființată în 1701. În anul 1873, Mitropolitul Andrei Șaguna s-a strămutat la cele veșnice și a fost înmormântat ca un simplu călugăr în curtea bisericii din Rășinari-Sibiu.
A fost canonizat în anul 2011, de Sf. Sinod al BOR. În anul 1834, când a fost făcut diacon, a mărturisit: “Pe românii transilvăneni vreau să-i trezesc din al lor lung somn, cu tot ce este adevărat, plăcut și drept să-i îndrumez".
***
“Religia deschide înțelesul vieții oamenilor, știința nu face decât să lucreze pe calea care i-a arătat-o religia".
Zosim Oancea (1911-2005) om de cultură, autor al unor cărți de meditație, de scrieri autobiografice, eseuri filosofice, preot ortodox, prieten al unor genii ale culturii europene precum Emil Cioran și Constantin Noica, iar până în anul 1963 a fost deținut în multe din închisorile comuniste: “În închisoare, Dumnezeu nu era departe de noi, în ceruri, era ca un vecin, vorbeai cu Dumnezeu și-L întrebai pe Dumnezeu ca pe un vecin. Așa Îl simțeai de apropiat". “Eu și generația mea am dus o viață de suferință și jertfă, dar nu ne-am pierdut nădejdea în valorile noastre eterne. Ceea ce am reușit să fac, cu ajutorul lui Dumnezeu și al unor oameni de bine, am făcut".
***
“Depuneți trofeele, puneți în teacă sabia pătată de sânge, capetele vi le plecați și de acum să fie pace".
Ilarie Chendi (1872-1913), critic literar român, aparținând curentului sămănătorism. A făcut școala primară la Band, jud. Mureș, Seminarul Teologic din Sibiu și Facultatea de Litere de la Universitatea din Budapesta. Devine bibliotecar la Biblioteca Academiei din București, în 1898. Înființează revistele “Viața Literară", “Viața Literară și artistică", “Cumpăna", ultima condusă împreună cu Sadoveanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel.
***
P.S. “Nu vă grăiți de rău unul pe altul, fraților. Cel ce grăiește de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăiește de rău legea și judecă legea; iar dacă judeci legea, nu mai ești împlinitor al legii, ci judecător al legii." (Iacov 5, 11).
“1001 CUGETĂRI" vol. XII
