Zi de sâmbătă, început de septembrie. Razele mângâietoare ale soarelui răsfiră frunzele tot mai foșnitoare dinspre păduri, dar și ai celor doi copaci din fața gării din Sighișoara, din specia Ginkgo Biloba. Spun specialiștii, o adevărată fosilă vie care își are trăinicia pe pământ cu multe sute de ani în urmă. Doi asemenea copaci pot fi văzuți în apropiere de locomotiva cu abur expusă la intrarea spre gara din Sighișoara. Lucru lăudabil, în jurul acestora, parcul toaletat sub formă de labirint constituit dintr-un gard viu, deși, fie vorba, la umbra acestora se puteau așeza câteva bănci. De fapt, dorim să facem o radiografie succintă a Eurogării din Sighișoara. Deși este relativ nou construită, holul central din incintă este pictat de găinațul păsăretului, porumbeilor care își fac treaba din înălțimile bolții, fără să se sinchisească că personalul deservent curățeniei lipsește cu desăvârșire în ziua de sâmbătă și duminică, urmând ca luni, după spusele șefului de tură al gării, să se facă curățenie. Ne-am fi oprit aici cu remarcile legate de această “poartă de intrare” în orașul cetate Sighișoara. Numai că, văzând peronul gării din exterior, acea șarpantă exfoliată pe alocuri, pe toată lungimea, clădirile situate pe o latură și alta a aliniamentului liniei de cale ferată, nu poți să treci cu vederea aspectele de-a dreptul strigătoare la cer, ce se răsfrâng hidos ca imagine asupra întregului oraș. Începând cu clădirea fostului dormitor al mecanicilor de locomotivă, devenită emblema indolenței unor inși ce se cred purtători de grijă ai întregii gări, fosta crâșmă, aflată pe o aripă a gării, cu acoperișul căzut, o altă hardughie, fostul depozit de poștă - tranzit al mărfii, la fel o dărâmătură de toată rușinea și altele. Ca tabloul dezolării să fie complet, scărilor, de la intrarea centrală a gării, le lipsesc bucăți întregi de dale. Pe lângă mizeria ce domnește pe toate laturile gării, este de amintit pasajul subteran al cărui pereți, pe o parte și alta, sunt pictați cu tot felul de scrieri sataniste, pe când, mersul prin acest sinistru tunel te îngrozește ca imagine, după cum arată, iar mirosul, pestilențial înțepător de urină și fecale umane, te face să crezi că ai de-a face cu o latrină a nu știu cărui ghetou de țară bananieră. O adevărată rușine pe obrazul orașului, știind câte sute de mii de turiști îi hălăduiesc străduțele Cetății Medievale - locul predestinat atâtor iubitori de drumeții. Poate nu ar fi rău, cei din administrația publică locală, dacă nu chiar Primarul, să-și facă timp și să treacă prin aceste locuri rău famate, cum, de fapt, și altele, pe care nu le mai enumerăm, din întreg orașul, așteptând luarea unor măsuri de îndreptare conforme cu legea.
