România – 100 În America pentru Unirea Transilvaniei cu România (LXVII) Petiția Episcopiei Române Ortodoxe din Statele Unite ale Americei de Nord către Președintele Woodrow Wilson Românii transilvăneni din Statele Unite deneagă serviciul în armata ungară

Distribuie pe:

Românii din America sunt toți emigranți din Transilvania, Banat și Bucovina, ținuturi din împărăția Austro-Ungară.

Îndată după declararea războiului, oficiile consulare au trimis circulare preoților noștri, să vestească poporului chemarea la arme și să se gate de plecare. Ca răspuns, s-au organizat în toate centrele românești adunări de protestare contra guvernului maghiar, luându-se decisiuni ca aceasta:

“Vitejia românului e cunoscută în toată lumea. Părinții și strămoșii noștri au luptat în atâtea rânduri pentru împărat și țară, dar răsplata a fost totdeauna împilări și nedreptăți. Luptând acum pentru Austro-Ungaria, luptăm pentru dujmanii noștri de veacuri. De aceea răspundem: noi nu mai cunoaștem în America nici o autoritate austro-ungară care să ne poruncească sau care să aibă dreptul a apela la noi. Rupem jurământul de credință și supunere, ce l-am făcut de silă regelui și guvernului unguresc și jurăm acum din a noastră convingere și credință că vom lupta cu toate mijloacele și pe toate căile împotrivă, adjutând cu avutul și sângele nostru pe cei ce luptă pentru prăbușirea Imperiului austro-ungar”.

Ziaristica română a pornit adevărat război contra cutezanței agenților germani și maghiari. Hotărârea noastră a aflat viu răsunet în presa americană.

Românii deneagă orice ajutor bănesc Ungariei

“După potolirea spiritelor agitate prin chemarea la arme, Consulii maghiari au făcut noi încercări de a se apropia de sufletul nostru. Au apelat la noi pentru ajutoare bănești.

Au strâns milioane și sute de milioane de dolari pentru

Crucea Roșie maghiară și împrumuturi de stat, pentru care au eliberat certificate cu pajură ungurească și semnăturile guvernului tiran al lui Ștefan Tisza. Ungurii și germanii și-au dat agoniseala de ani de zile. Românii, nimic!

De altfel, ceea ce așteptau ei, nu era atât banul nostru, cât conlucrarea, ca să-și poată făuri argumente noi pentru necesitatea unității și integrității Ungariei, să se poată buciuma din nou în lumea mare: iată românii din Ungaria cum, din propriul îndemn, jertfesc pentru mântuirea țărei, cum singuri dovedesc ca au fost mulțumiți în țara din care au plecat și în care se vor întoarce, ca să trăiască și mai departe folosindu-se de libertatea și de cele mai largi drepturi garantate prin Constituție și Legea naționalităților.

Da, acesta era scopul lor, dar prin ținuta noastră, au dovedit contrarul și am arătat lumii care sunt simțămintele și dorințele noastre.”

Consulul ungar din Cleveland încearcă să-i înșele pe români

“Dr. Ludwig Ernö, consulul austro-ungar din Cleveland, făcuse o călătorie în Ungaria tocmai în timpul izbucnirii războiului. Întors curând înapoi, invită pe administratorul bisericei noastre la o consfătuire. Cu acel prilej, între alte multele, Dr. Ludwig zise: “Numai acum m-am întors din țară. Spiritul războinic al armatelor noastre e splendid. Guvernul va aduce în curând reforme radicale. Ungaria va ieși ca renăscută din acest război.

Votul universal se va introduce în cel mai scurt timp. Marile proprietăți se vor împărți. Greșelile față de naționalitatea română s-au recunoscut! Dispozițiunile legei Apponyi cari loveau în autonomia bisericilor și școalelor românești, s-au revocat deja. Între România și Ungaria s-a făcut cea mai prietenească apropiere. De altcum cred că ști: România a fost totdeauna aliata noastră. Noi vom da României Basarabia, dacă rămâne în neutralitate, iar în caz că prinde arma alături de noi, îi vom da și Bucovina, iar Austria se va lărgi spre Rusia ... - Mi-a fost mai mare dragul, să privesc la Arad, plecarea regimentelor românești. Li s-au dat steaguri și muzici românești. Steagul românesc persecutat până ieri, astăzi fâlfâie pe toate clădirile publice chiar și în capitala țării. - Cred că vor înceta acum și micile neînțelegeri ce s-au ivit aici în America, mai cu seamă de la venirea lui Apponyi și vom munci și noi cu aceeași însuflețire și bună înțelegere ca și cei de acasă. Numai astfel vom putea impune americanilor cari formează o putere cumpănitoare în cursul acestui război. Guvernul va fi recunoscător și va răsplăti jertfa fiecăruia... Trădătorii încă vor fi răsplătiți ... cu ... după merit”.

La acestea i s-a răspuns: - “Nu am nici dreptul nici puterea de a impune nici unui preot și nici unui mirean nici un fel de conlucrare cu oficiile consulare Austro-Ungare. Eu însumi sunt contra. Poporul nostru din America e hotărât, la orice poruncă sau chemare a guvernului maghiar să răspundă cu nu! - Ne-am gândit la suferințele familiilor noastre de acasă. Guvernul e în stare nu numai să le persecute, ci chiar să le stârpească. Dar fie orice-ar fi, rămânem până în sfârșit pe lângă hotărârea aceasta”.

“Te asigur că n-o să vă fie de bine” - a mai adus Dr. Ludwig și consfătuirea s-a terminat.

(Va urma)

Lasă un comentariu