Mi se întâmplă rar să îmi placă un spectacol atât de mult ca să vreau să îl văd de două ori. Totuși, textul lui Szekely Csaba a fost unul atât de inteligent și de patriotic pentru un ungur, încât m-a impresionat. A construit un erou foarte uman, cu slăbiciuni și victorii în aceeași măsură, fără să îl coboare de pe piedestal. Mihai Viteazul e jucat de un actor frumos, regizorul Andi Gherghe l-a ales foarte bine pe Sebastian Marina, absolvent clujean în genul lui Marius Bodochi care, însă, aici îl depășește. Am mai văzut un spectacol pe textul lui Szekely Csaba, “Flori de mină”. Aici, în abordarea subiectului eroului național, m-a surprins ineditul, faptul că Mihai Viteazul e văzut foarte bine și de unguri. E surprinzător să văd un spectacol atât de profund românesc, pe o scenă unde nu există subtitrare, fiindcă de aceea a pierdut Forgatag. Aici există trei limbi, cea germană fiind pusă în cel mai mare dezavantaj. Neamțul este prezentat ca un dictator. Nu știu cât este adevărat și cât nu, din punct de vedere istoric, dar spectacolul îl urmărește pe Mihai Viteazul în toate cuceririle, chiar și a Târgu-Mureșului, ca și în majoritatea înfrângerilor. Despre actorul principal, l-am reținut din alt spectacol de pe scena UAT, dar amprenta clujeană se simte foarte puternic. A terminat la clasa profesorilor Cristina Pardanschi-Cornel Răileanu, intrând la facultate cu o poezie a lui Nichita Stănescu, monologurile fiind din Schiller și Gogol. A abordat un repertoriu divers. A jucat și în filme, a fost actor de la Baia-Mare, Turda, Cluj, Sfântu-Gheorghe. Despre textul spectacolului în care joacă i-a plăcut și lui că e bine documentat, nu ironie facilă, faptul că eroul este autocritic. Foarte bună este și Laura Mihalache în rolul Doamnei Stanca, precum Raisa Ane în rolul Velicăi, amanta lui Mihai Viteazul, despre care se știa că îl urma oriunde. Toți actorii joacă bine, supușii fiind îmbrăcați în fotbaliști, întregul spectacol sugerând o atitudine sportivă. Mihai Viteazul e îmbrăcat în halat verde cu negru, lejer, povestind unui secretar care dactilografiază victoriile și eșecurile sale. Pentru cei prezenți a fost o lecție de istorie, văzută din prisma prezentului, raportată la personajele reale din prezent. Categoric, de data aceasta cineva a fost inteligent să aibă pe scena Ansamblului un spectacol mai bun decât multe din teatre. Deci, după festivalul de film eșuat ca și cel de operă, la fel ca și Vâltoarea, alt eșec, acesta e un succes, ca și Festivalul Silvestri, precum Bookfest, deci cum s-ar spune, partea maghiară începe să recupereze puncte, la propriu, fiindcă sfetnicii lui Mihai Viteazul sunt fotbaliști, se pare că au scor egal în meciul cu ceilalți, oricare ar fi. Iar ideile exprimate sunt tot mai transparente, nu le mai poate ascunde nimeni. Tot mai mulți pledează pentru ideea de sport. În istorie ca și în politică. Deci, după cine conduce partea de care aparține și Ansamblul “Mureșul”, se vede și cu cine ține, forțat sau nu de împrejurări și de conjuncturi. Important e să fie bine, pentru ambele părți, și română, și maghiară. Aceasta e și ideea din spectacol.
