La finalul concertului din data de 18 octombrie a săptămânii, dedicată Centenarului din cadrul Festivalului Muzical “In Memoriam Constantin Silvestri” ediția a XXVIII-a, am realizat un interviu cu maestrul Viniciu Moroianu. Concertul a avut în program piese alese din creația muzicală românească,concertul pentru oboi și orchestră de C. Țăranu, concertul op.19 pentru pian și orchestră de C. P. Basacopol, “Isbuc” din suita “Prin Munții Apuseni” de M. Negrea și suita “Mihai Viteazu” de T. Olah. Soliștii serii au fost Aurel Marc și Viniciu Moroianu, care ne-au oferit două interpretări magistrale și de mare virtuozitate, dublate de o autentică trăire artistică ce a impresionat profund atât auditoriul, cât și pe membrii orchestrei simfonice. Dirijorul Radu Popa a avut o contribuție importantă, ce a completat prin profesionalism și inspirație interpretările serii.
Maestrul Viniciu Moroianu mi-a vorbit despre concertul pentru pian al doamnei C. P. Basacopol, creație de tinerețe, care a avut doar o înregistrare radio în anul 1961, solistă fiind Ana Iftinchi. În sala de concert nu a fost interpretat decât după ce i-a fost încredințat domnului V. Moroianu în forma actuală, mai concentrată, domnia sa prezentându-l la Oradea, București și acum Tg.-Mureș.
Interpretul a subliniat “multele și marile calități ale lucrării, proaspătă și vie, având o orchestrație colorată, ofertantă pianistic, cu un echilibru ca articulație a formei, și care tratează folclorul cu bun gust și discreție, în fiecare moment”. “Genul concertistic este unul problematic în repertoriul românesc, iar acest concert este o lucrare de patrimoniu, practic necunoscută, care ar bucura auditoriul de oriunde, fiind scrisă în buna tradiție a școlii românești de compoziție, începând cu M. Jora, P. Constantinescu, Lipatti și mulți alții”. Maestrul a subliniat participarea profesionistă și afectivă a orchestrei filarmonice și a dirijorului care, în timp record, au realizat o interpretare memorabilă. Totodată, a lăudat “inițiativa de pionierat a Filarmonicii, de a promova muzica românească, actuală și, mustind de inspirație”, dar și-a exprimat regretul că în ultima vreme s-au rărit colaborările sale cu aceasta, deși ele datează din anii '80, și are “o relație afectivă trainică cu publicul și cu minunata sală de concert”. Sperăm să avem cât mai mulți interpreți de talia maestrului V. Moroianu în viitor, formați la școala românească de interpretare, spre satisfacția publicului meloman.
