Generalul Booth povestea despre un om care, după ce a strâns avere în minele de aur din Australia, s-a hotărât să se întoarcă acasă. Se afla pe vas, în mijlocul oceanului, când a izbucnit o furtună și vasul a început să ia apă. Pasagerii erau în primejdie de moarte, cu toate bărcile de salvare pierdute. Acest om puternic tocmai se gândea că se putea lupta cu valurile până la insula ce se vedea în zare, când un ghem de fetiță, care își pierduse mama în furtună, l-a întrebat: “Domnule, mă puteți salva și pe mine?” S-a uitat la brâul în care își pusese aurul, apoi la fetiță, apoi la aur și din nou la fetiță. Atunci a aruncat brâul cu aurul, a luat fetița în spate și s-a aruncat în apă. S-a luptat cu valurile și în cele din urmă a ajuns la țărm, unde s-a prăbușit fără cunoștință. În ziua următoare, când și-a revenit, fetița l-a cuprins în brațe pe după gât, l-a sărutat pe obraz și i-a spus: “Sunt așa fericită că m-ați salvat!” Toate acestea i-au fost mai de preț decât tot aurul din Australia.
