* Scurtă rememorare: 1879, se introduce limba maghiară în școlile elementare românești. 1891, se votează legea grădinițelor de copii pentru ca ...să trezească și să dezvolte în sufletele copiilor simțămintele de alipire la patria maghiară și conștiința aparținerii la națiunea maghiară, precum și felul de gândire religios moral...
* În 1880 se scot din cărțile românești de lectură toate capitolele și pasajele despre daci și romani, despre marii voievozi români, care sunt înlocuite cu capitole din istoria maghiară.
* În 1913, conform profesorului Benedek Jancsön, la Ministerul Cultelor se lucra la un manual al istoriei literaturii române care nu cuprindea decât scriitori români din Transilvania, ceilalți scriitori români aparținând altui stat. Din cărțile de lectură sunt scoși autorii din Regat, din pricină că elevii ar putea fi dornici să afle cine sunt acei scriitori, iar acest fapt le poate trezi idei care sunt incompatibile cu aparținerea de națiunea maghiară.
* Încă din 1904, ministrul Berzeviczy Albert înaintează un proiect de lege prin care cere ca în învățământul primar al naționalităților să se introducă 17 ore de limba maghiară pe săptămână, lăsând 15 ore pentru restul materiilor.
* Pentru a câștiga adeziunea învățătorilor la programele de maghiarizare a învățământului primar se ridică leafa de la 600 de coroane la 1.000 coroane anual, apoi la 1.200 și, în 1914, la 1.400 coroane anual. Asta înseamnă că parohiile românești sărace, abia își puteau plăti învățătorii.
* Spre a închide școlile românești care-și desfășurau activitatea în case țărănești, s-au fixat prin lege dimensiunile claselor. După care, au curs inspecții după inspecții și măsurători după măsurători. Dacă dimensiunile claselor erau mai scunde cu 10-12 centimetri, autoritatea ia măsuri radicale: suspendă învățătorii și închide școala. Sunt destule cazuri în care, după ce a fost închisă școala românească, fiind necorespun-zătoare ca dimensiuni, a fost trans-formată în școală ungurească.
* Spre a maghiariza elevii români, statul creează orfelinate și internate, conduse exclusiv de pedagogi unguri, la Halmi, Debrețin, Seghedin, Törökszentmiklös, Cluj, Sibiu, în târgurile secuiești. La Seghedin se aflau zece asemenea institute de maghiarizare pentru naționalități în care învățau și se deznaționalizau 4.000 de copii români, sârbi și șvabi. Asemenea institute s-au organizat și pentru maghiarizarea fetelor. După modelul alcătuirii corpului de ieniceri, statul maghiar a imaginat obligativitatea ca toți copiii românilor să fie crescuți de stat de la o anumită vârstă. Izbucnirea Primului Război Mondial a pus capăt planurilor ungurești de maghiarizare forțată, prin inter-mediul școlilor elementare.
Războiul sistematic dus de stat pentru maghiarizarea școlilor secundare românești se poartă sub aceeași flamură a silniciei legiferate. În 1913 existau în Transilvania 4 licee, 1 gimnaziu clasic, 1 gimnaziu modern-real, 7 preparandii sau școli normale superioare, o preparandie de fete înființată în 1911. Învățământul se făcea exclusiv în limba română. Tisza Koloman deschide ostilitățile împotriva școlilor secundare românești. În mai multe rânduri, le închide. Exemplul celebru este al gimnaziului de la Blaj asupra căruia voi reveni. În 1883, Tisza Koloman introduce în școlile se-cundare românești limba maghiară ca obiect de studiu. De pe la 1910, ministerul de resort și autoritățile au început să pretindă ca măcar jumătate din procesul de învățământ să se facă în ungurește. Dacă la Blaj, Brașov și Năsăud acțiunea statului maghiar s-a izbit de o rezistență impenetrabilă, la Beiuș, din pricina slăbiciunii forurilor românești, ocârmuirea a reușit să impună ca, în cursul inferior, jumătate din studii să se facă în limba maghiară; iar în cursul superior, limba română să aibă doar 4 ore pe săptămână.
(Va urma)
