ASPECTE LEGATE DE SOCIETĂȚILE CULTURALE REGHINENE, ÎN PRIMII ANI DUPĂ MAREA UNIRE

Referitor la Societățile culturale din spațiul reghinean, după înfăptuirea Marii Uniri, activitatea acestora capătă noi dimensiuni. Despărțământul Astrei își continua munca de luminare a păturilor largi ale poporului, de cultivare a bunelor moravuri și a conștiinței naționale. În 1923, Despărțământul se reorganizează și declanșează o puternică mișcare culturală: organizează biblioteci, ține un mare număr de prelegeri populare pentru răspândirea culturii în rândul maselor românești, organizează cursuri de alfabetizare și serbări poporale.

Răspunzând unei necesități acute, depune eforturi pentru a obține împroprietărirea cu un teren pentru ridicarea, în colaborare cu celelalte societăți culturale, a unei Case de cultură.

Anul 1925 marchează o nouă ascensiune în activitatea Despărțământului. În acest an, s-a ținut în oraș a treia adunare generală a Asociațiunii. Cu acest prilej, s-a organizat un mare “Conduct-etnografic” (festival folcloric) care a uimit prin frumusețea costumelor și a dansurilor populare. Adunarea a constituit o adevărată sărbătoare a folclorului, a cărții și învățăturii românești. La această adunare au onorat orașul, prin prezența lor activă, personalități marcante ale vieții politice și culturii românești ca: Vasile Goldiș, Silviu Dragomir, Zaharie Bîrsan, Emil Isac, Augustin Maior și alții.

În anii următori, Despărțământul depune o activitate și mai intensă, ajungând în 1930, fruntașă pe Asociațiune (locul I). În 1932, deschide școli țărănești pentru bărbați, organizează un mare număr de serbări câmpenești, serate artistice și literare, și spectacole teatrale, prelegeri populare, antrenând în aceste acțiuni și celelalte societăți culturale românești. Intensifică și activitatea editorială. În anii 1936-1938, editează gazeta “Astra”, un îndreptar pentru cercurile culturale, culegeri de folclor, broșuri medicale și de popularizare a științei. Unul din marile merite ale despărțământului a fost construirea, în anii 1937-1939, cu ajutorul maselor românești și a autorităților, a Casei Naționale (actuala clădire a Casei de Cultură) care și-a inaugurat activitatea la începutul anului 1940.

În 1919, în condițiile întregirii patriei, își reîncepe activitatea și “Societatea culturală a meseriașilor români”. Își modifică statutul, luând denumirea de “Societatea meseriașilor Români” având ca obiective principale sprijinirea învățământului românesc, a condițiilor de predare și învățare, promovarea activităților industriale, organizarea de expoziții, mijlocirea valorificării produselor realizate de meseriași etc.

În domeniul învățământului, ia în discuție și propune creșterea posturilor de învățători, sprijină școala de ucenici, îndreptând atenția tinerilor români spre industrie și comerț, Societatea îndrumă cu consecvență activitatea “Societății tinerimii române” și a “Casinoului român”. Conlucrează fructuos cu “Societatea meseriașilor sași” înființată în 1855, care, de asemenea, promovează pregătirea profesională și culturală a tinerilor, prin organizarea unor cursuri de calificare, de serate culturale și artistice, precum și cu “Cercul de citit al meseriașilor maghiari” care a jucat un rol de seamă în culturalizarea populației maghiare.

În educarea maselor de femei și în antrenarea acestora la diferite acțiuni culturale și de binefacere, un rol important au avut-o reuniunile asociației femeilor române; a femeilor maghiare și a celor germane, care au organizat aproape lunar seri cultural-artistice, contribuind la îmbogățirea vieții culturale a orașului.

În sprijinirea asociațiilor culturale, a diferitelor reuniuni, un merit deosebit a revenit “Cercului intelectualilor români din Reghin și împrejurimi” înființat în 1925, care promova cu consecvență dezvoltarea conștiinței naționale a poporului.

În educarea muncitorilor de fabrică, un rol de seamă l-au avut căminele muncitorești din parcul popular și centrul orașului, unde s-au ținut prelegeri de către fruntași ai mișcării muncitorești și progresiste ca: Lucrețiu Pătrășcanu, Victor Aradi, Simon Geza, Ioan Șularu. În aceste cămine, formațiile culturale ale muncitorilor au organizat și prezentat programe artistice.

Lasă un comentariu