* Dumnezeu a dat fiecărei persoane o măsură de tărie, un talent anume sau un har deosebit. Este datoria noastră să-l dezvoltăm, să-l activăm spre cinstea și slava Lui. Dumnezeu veghează asupra noastră, ne știe numele și talentele. Când avem piedici sau ispite, să nu ezităm a dezvolta puțina energie ce ne-a mai rămas. E bine să îndepărtăm mila de sine și să trezim puțina forță pe care o avem, și aceasta va crește. În astfel de momente să activăm puțina noastră credință, unind-o cu fapta, cu jertfa și cu smerenia. Dacă vrem să cunoaștem o meserie, trebuie să învățăm acea meserie ani în șir. Dacă vrem să păstrăm un talent, de pildă cântatul, trebuie să facem zilnic exerciții, și încă toată viața. Tot așa, dacă vrem să păstrăm darul credinței pe care ni l-a dat Dumnezeu, trebuie să-L îngrijim, să-l cultivăm. Într-o zi, un admirator l-a întrebat pe marele pianist Paderewski: “Este adevărat că dumneavoastră încă practicați în fiecare zi?” . Pianistul a răspuns: “Da, eu practic cel puțin opt ore zilnic”. Altul a zis: “Dumneavoastră trebuie să aveți un munte de răbdare”, la care Paderewski a răspuns: “Eu nu am mai multă răbdare decât prietenul de alături. Eu folosesc doar ceea ce este al meu”. De aici rezultă că pianistul înmulțea talentul, cultiva sau activa darul pe care Dumnezeu i l-a dat. Ce minunat este să avem și noi o astfel de credință, sau să activăm puțina credință, știind că Domnul este aproape de noi și ne ajută să ne purtăm cele mai grele poveri.
* * *
* În această perioadă, de apropiată încoronare a timpurilor, în fața diavolului care își etalează forța, noi ne arătăm marea noastră slăbiciune, aceea de a voi să acționăm cu forțele noastre proprii în loc să lăsăm Duhul lui Dumnezeu să lucreze în noi. Fără căldura unei iubiri supranaturale, fără supunere față de Duhul Sfânt se rămâne doar la un activism uman. Maica Domnului este ființa Aleasă ce s-a lăsat deplin lucrată de Dumnezeu. De aceea acum, în aceste momente dificile ele nu pot fi depășite decât prin redresarea noastră moral-spirituală. Maica Domnului reprezintă PROTOTIPUL sublim al fiecărui credincios. Ea ne invită să răspundem chemării lui Dumnezeu cu aceeași credință și ascultare așa cum a făcut ea pentru ca Hristos să ia chip în noi (Galateni 4, 19), precum a luat chip în ea.
* * *
* Astăzi, întunericul, gerul și sărăcia învăluie lumea și se îndesesc asupra vieții oamenilor și popoarelor. Este întunericul lipsei de credință și al răzvrătirii încăpățânate împotriva lui Dumnezeu. Este gerul păcatului care ucide în inimile oamenilor orice mugur de viață curată și de iubire. Este sărăcia omului trădat în demnitatea sa, disprețuit și redus la sclavie interioară, el care a fost făcut odată liber. Pământul devine ca un iad. Cu toate acestea, să rămânem optimiști pentru că cel născut în Betleem se cheamă Emanuel, care înseamnă: “Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23). Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat ca să fie cu noi pe pământ și după înălțarea Sa, să ne rămână pentru totdeauna Frate și Prieten, cum ne-a promis (Matei 28, 20). Conștienți de însemnătatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu, nu putem decât să mulțumim lui Hristos, Care a schimbat cursul istoriei, a dat valoare timpului, a dat sens omului și a redeschis perspectiva veșniciei.
Din volumul “HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ”
