Eminescu,
Doamne!
A fost ateu
de n-ar fi fost creștin,
a fost creștin
de n-ar fi fost ateu,
a fost și zeu
și-a fost păgân.
În casa limbii române,
Icoanele noastre
Topind în lacrimi
Într-o noapte cu lună,
Un luceafăr mereu,
Cu aripi dovedite
și zbor neînțeles
lângă o Sară pe deal
Doamne!
Eminescu
A fost ateu
De n-ar fi fost creștin
și-a fost creștin de n-ar fi fost ateu!
