Oamenii de știință britanici de la Universitatea din Southampton, citați de descopera.ro, s-au ambiționat să dezlege misterul vieții de după moarte, realizând un studiu cu o durată de patru ani, perioadă în care au analizat peste 2.000 de pacienți cu stop cardiac. Astfel, ei au oferit o perspectivă obiectivă asupra unuia dintre cele mai controversate subiecte.
“Dintre cei 2.060 de pacienți înscriși în studiu, 330 au supraviețuit și 140 au reușit să realizeze interviuri structurate despre amintirile lor cu privire la resuscitare. Așa am descoperit că 39% dintre acești indivizi au descris o anumită conștientizare a timpului care a precedat resuscitarea, adică atunci când inimile lor au încetat să bată.
Cu toate acestea, majoritatea acestor pacienți nu au avut amintiri specifice ale evenimentului, sugerând că mulți oameni au într-adevăr activitate mintală în timpul unui stop cardiac, dar își pierd amintirile după recuperare. Acest lucru se datorează leziunilor cerebrale sau a medicamentelor sedative.
De exemplu, ketamina, un anestezic disociativ folosit pentru sedare și anestezie generală, este cunoscut că face pacienții să simtă un puternic sentiment de detașare de corpul lor și un sentiment de pace sau bucurie. Starea indusă este adesea descrisă ca fiind similară cu cea a experiențelor apropiate de moarte.
Deși pacienții din studiu nu și-au putut aminti detalii specifice, mulți au avut amintiri cu teme specifice. Unii dintre ei au spus că au simțit liniște și au văzut lumini strălucitoare și animale, în timp ce alții au simțit frică și chiar au relatat că s-au simțit târâți prin ape adânci.
Interesant este că 13% din acești indivizi s-au simțit despărțiți de corpul lor, iar unul a povestit că s-a desprins total de corpul lui și privea cum medicii îl resuscitau. Trei minute le-a luat pentru a porni din nou inima acestui om, însă el a putut descrie în detaliu ceea ce s-a întâmplat.
Până acum știm că creierul nu funcționează atunci când inima a încetat să mai bată, dar în acest caz omul a fost conștient timp de trei minute, în timpul în care inima nu a avut activitate, asta deși creierul se oprește la maximum 30 de secunde după ce inima încetează să mai bată.
Concluzia a fost simplă și previzibilă: doar 2% din participanții la studiu și-au amintit sunete care ar putea fi legate de evenimente reale, dar procentul este atât de mic, încât nu este concludent.
Altfel spus, încă nu este clar dacă mai trăim... după ce murim!”, afirmă cercetătorii britanici, lăsând ca misterul să îl aflăm singuri, atunci când ne vine vremea.
