Unul dintre cele mai celebre conflicte între generații a fost cel dintre așa-numitul “Rege Sergent”, Frederic Wilhem I al Prusiei, și fiul său, Frederic, născut în 1712. “Să-i insuflați dragostea pentru armată”, aceasta era principala sarcină pe care regele o dăduse predecesorilor fiului său. Din nefericire, tânărul Frederic ura disciplina vieții cazone și arăta înclinații pentru studiul muzicii, literaturii și filozofiei - preocupări considerate efeminate de către tatăl său. Neprecupețind insulte și umilințe, el a încercat să-l modeleze pe prințul moștenitor după propriul chip. Tratamentul aplicat de rege a devenit atât de abuziv, încât în 1730 Frederic a pus la cale să fugă în Anglia împreună cu alți doi prieteni, locotenenții von Keith și von Katte.
Aflând de această intenție, Frederic Wilhelm a ordonat arestarea fiului său și a lui von Karte (von Keith reușise să fugă) și trimiterea lor în fața Curții Marțiale. Curtea a refuzat să-l judece pe prințul moștenitor, dar l-a condamnat pe von Katte la închisoare pe viață. În mod arbitrar, regele a schimbat pedeapsa sa în moarte prin decapitare și l-a obligat pe fiul său să asiste la execuție. Prințul moștenitor a trebuit să mai suporte 10 ani de cruzimi din partea tatălui său. Dar când a ajuns pe tron, Frederic a pornit imediat un război împotriva Austriei, în urma acestuia Prusia devenind una dintre puterile dominante ale Europei. În plus, a fost un mare protector al artelor. Domnia sa de 46 de ani a eclipsat-o pe cea a tatălui, numele rămânându-i cunoscut în istorie ca Frederic cel Mare.
Sursa: Mari enigme ale trecutului
