“DRAGOSTEA” PENTRU NATURĂ DĂUNEAZĂ GRAV... “NU VOI RENUNȚA LA PROIECTELE ORAȘULUI!”

- Interlocutor: Dr. Dorin Florea, primarul municipiului Târgu-Mureș -

- Se manifestă, de ceva timp, în oraș, o subită dragoste față de natură. Nu mă refer, desigur, la “civilizații” care aruncă deșeuri menajere pe spațiul verde, în parcuri sau, direct, pe geam, în fața blocului, ci la proiecte importante, care au fost împiedicate sau respinse în numele acestei... iubiri.

- Da. Sub egida “dragostei de mediu”, s-a pierdut una dintre cele mai importante investiții în domeniul hidroenergetic: toate organizațiile de mediu au conlucrat pentru blocarea primului proiect de anvergură instituit pentru Răstolița, în tot ce înseamnă utilitatea publică a acumulării de aici, privind alimentarea cu apă. Pentru acest blocaj, nimeni n-a fost responsabil. Au fost, apoi, blocajele sistematice în proiectul drumului Periș-Petelea, făcute tot în numele dragostei față de natură și față de râul Mureș, încercând să se argumenteze costul “uriaș” al celor două pasarele care, chipurile, nu puteau fi realizate în mai puțin de 10 ani. Aceste lucruri s-au putut rezolva după ani de scandaluri, prin intervenția fermă a ministrului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului din acea vreme, Romică Tomescu, cel care a susținut cu fermitate un punct de vedere - vorbim aici de perioada 1997 - 1999.

- Se pare că nici lighioanele pădurii nu duc lipsă de dragoste...

- Vă referiți la blocajul drumului prin pădure.

- Exact: la broaște, iepuri, lilieci... Și nu numai.

- Pentru drumul prin pădure, a fost elaborat un studiu de circulație, au fost realizate studii complexe, costisitoare, iar consilierii au fost manipulați la greu, li s-a cerut să găsească fel și fel de soluții elucubrante, scumpe, obligându-mă la cheltuieli inutile, pentru ca, în final, să respingă proiectul, aducând drept argument penibilul motiv al protejării broaștelor, motiv susținut de ONG-urile de atunci. Același proiect a fost blocat din cauza liliecilor, care nu ar mai fi putut zbura confortabil...

- Săracii! Parcă n-ar fi de-ajuns că stau atârnați cu capul în jos... Să nu mai aibă nici confort în zbor?!

- ...A urmat, apoi, includerea zonei în Natura 2000 și, pentru a închide orice portiță pe acest subiect și spre acest proiect, s-a ajuns până la intabularea unei bucăți de teren de pe acest traseu, ca să fie sigur că nu vom obține avizele de mediu.

- Consecința?

- Vizibilă cu ochiul liber: deranjul enorm din oraș, generat de aglomerarea circulației, traficul infernal și, nu în ultimul rând, periclitarea a tot ce înseamnă dezvoltarea orașului și dezvoltarea ulterioară a spitalului. Tot “iubitorii naturii” se opun cu încrâncenare tăierii copacilor vechi - un real pericol pentru siguranța cetățenilor și a bunurilor lor, la orice pală de vânt mai puternică. Amintesc, apoi, de blocajul proiectului privind acoperirea Pocloșului, respins din... motive de siguranță, în caz de inundație, dar și blocarea proiectului IBM unde, din nou, ONG-urile au avut ultimul cuvânt.

- Apropo de inundații. Va fi inundat orașul? Aveți un proiect al râului Mureș... Era vorba și despre un pod...

- E doar o chestiune de timp până când va fi inundat orașul, din cauza înălțării fundului râului Mureș, erodării solului și lipsei de implicare. Toate acestea, în condițiile în care, din Târgu-Mureș a plecat un ministru al Apelor și au fost și alte persoane influente în ministerul de resort. Cât despre proiect, nu numai că nu l-au susținut la vremea respectivă dar, nici acum nu-l ia nimeni în seamă, iar singura posibilitate care mi-a mai rămas, după atâția amar de ani, e să scot o broșură în care voi prezenta întregul proiect. Să lămurim și problema podului: da, vorbesc despre acest proiect, podul peste Mureș - Sântana - Sângeorgiu de Mureș, de peste 8 ani, când am anunțat programul “Târgu-Mureș, mare și puternic”, prin unirea cu opt unități administrativ-teritoriale limitrofe, punând, astfel, bazele unui centru urban de mari dimensiuni. În context, podul urma să faciliteze accesul a peste 10.000 de oameni, zilnic. Aud, acum, că un pod de legătură rutieră se face în nu știu ce sat - important și el - dar oportunitatea și necesitatea unei investiții se judecă, în primul rând, după importanță.

- Se pare că tot “dragostea” a “ucis” și drumul ocolitor al orașului.

- Da, cu sprijin neprecupețit al ONG-urilor și cu lipsă de implicare a celor care ne-au condus, cu slaba pregătire și complicitatea și incompetența administrațiilor de atunci. A fost blocat accesul simplu pe la marginea pădurii, preferându-se, în schimb, o centură cu 1,7 km de viaduct, nefuncțională, periculoasă

și, ca dovadă, nici nu se poate executa. Au fost influențe majore ale unor grupuri de interese, care conduceau din spate aceste ONG-uri. Dovada? În momentul în care au fost făcute defrișări, au fost distruse livezi întregi. Nu am văzut nicio reacție, ba dimpotrivă.

- Ne mai puteți da și alte exemple de... “iubire” față de oameni și animale?

- Da. Tot soiul de politici absurde care s-a încercat să ne fie impuse, tot prin intermediul organizațiilor neguvernamentale: politica câinilor vagabonzi, care trebuiau să trăiască printre oameni, politica urșilor care nu pot fi atinși, deși năvălesc la Platou și pun în pericol viața copiilor, politica împotriva grădinilor zoologice, toate sub semnul marii iubiri față de animale...

- Iubirea e un lucru foarte mare...

- Da, numai că în cazurile la care mă refer, ea apare brusc, doar când e vorba de un nou proiect. La toate acestea, adăugăm ONG-urile care se ocupă de cultură și monumente istorice, declarând, de-a valma, drept monumente, diverse immobile din secolele trecute. Sub semnul generozității includerii în proiecte europene, blochează proiectele menite să dezvolte armonios zonele de interes. Toate aceste persoane au fost sau rămân în funcții publice și se activează, de urgență, în momentul în care anunți un proiect important. După același tipar s-a pierdut și Spitalul teritorial...

- Consecința?

- O mare lovitură dată viziunii de dezvoltare a orașului, la fel ca problema centrului IBM. Totul doar pentru că unii se vedeau în pericol de a-și pierde funcțiile sau privilegiile și au preferat să-și urmărească interesele personale. Este inimaginabil și de neacceptat că au reușit, și nici nu au răspuns cu ceva, și rămân, în continuare, activi, din cauza unei societăți comode, lipsite de mecanisme de reacție la răul social. În ce mă privește, nu voi renunța, în niciun caz, la susținerea proiectelor și intereselor orașului, pentru că perseverența este crezul și structura mea....