PRIETENIA AFECTUOASĂ DINTRE CULTURĂ ȘI SUFLET - UN FLORILEGIU CRITIC AL FENOMENULUI CULTURAL DIN INIMA ARDEALULUI (VII) LAZĂR LĂDARIU, „PLĂCUTA ZĂBAVĂ", EDITURA NICO, TÂRGU-MUREȘ, 2010

Distribuie pe:

PIERDERI IREPARABILE

Am început prima zi a anului cu o pierdere dureroasă: scriitorul Lazăr Lădariu din Târgu-Mureș a trecut la cele veșnice.

E de prisos să spun că regret nespus.

Și, fiindcă făcea parte din falanga de aur a scriitorilor mureșeni - despre care am scris câteva cărți, fiind un nume de marcă în literatura română și, în plus, un prieten admirabil, în câteva rânduri am scris despre cărțile domniei sale, socotesc că ar fi potrivit să-l aduc în atenția cititorilor.

Dumnezeu să-i facă parte cu drepții!

 

Despre omul de cultură total - Nicolae Băciuț și volumul său: „Alb pe alb", Lazăr Lădariu scrie: „Numai tu nu te-ntorci,/ numai tu nu ești vară,/ toamna e-n tine/ un vis,/ iarna e încă povară;// numai tu ești/ ce ești,/ viața mea, ca o seară,/ numai tu nu te-ntorci,/ oglinda mea,/ primăvară."

Am ales, deloc întâmplător, tocmai poemul de început, „Întoarcerea din labirint", pentru a aduce și a încredința și tiparului câteva gânduri despre recenta carte de poeme „Alb pe alb" (Editura „Tipomur", ilustrația graficianului Ioan Petru Pop) a poetului Nicolae Băciuț. „Alb pe alb,/ viață pe viață/ nimic n-a fost spus,/ totul se știe/ pe față" - spune poetul prin versurile-introducere în labirintul sensurilor aparte, prin perimetrul codificărilor în care „nicio lacrimă/ nu-și ascunde marea".

Privitor la volumul lui Valentin Marica: „În naosul râului" - Lazăr Lădariu e de părere că: „Valentin Marica surprinde prin acea știință aparte a expresivității și conciziunii, conducând ideea prin identitatea poetică demult definită, spre ermetismul haiku-ului: „E atâta uzurpare în crengi,/ Cerul capitulează/ în umbra unui fruct" („Autumnală"); prin sugerarea nevăzutului: „Dealul/ prinde între buze/ lacrima înserării" („Fără de iesle, Nașterea"); „Din rai/ n-am luat decât două frunze de aur" („Logodnă"). Valentin Marica este cel care, prin profunzimea lirică fundamentată pe o vastă cultură, se identifică, până la contopire, cu zborul poetic încântător: „Pasărea ațipește/ pe oblâncul zilei/ zburând/ în roua/ cu contur de heruvimi" („Amiază"); „strângeam sub pleoape/ pasul tău lung" („Eu însumi..."); „Gândul cade pe roata olarului..." („Între noapte și zi")".

Marius Valeriu Nanu se situează, - în concepția lui Lazăr Lădariu - prin volumul „Vipera blondă" - „prin ironia nativă, prin jocurile verbale inteligente, prin versul clasic alternând uneori cu cel alb, între timiditatea și agresivitatea poetică a tinerilor de azi."

Un frumos portret îi face pr. Florin Bengean lui: „Vasile Netea - cărturarul din Deda Mureșului" în cartea purtând acest titlu, pe care Lazăr Lădariu o prezintă cu căldură. Despre Adrian Păunescu - numai cuvinte de bunăvoire are Lazăr Lădariu: „Trăiesc și mor în fiecare zi/ - exclamă poetul - Cartela mea de viață se descarcă,/ Scriind, pe viață și pe moarte, parcă,/ Paradoxal, de teama de-a muri". Ce minunat crez poetic!

„Ce minunate și memorabile versuri într-o aleasă carte!" - încheie prezentarea Lazăr Lădariu. Cartea lui Lazăr Lădariu este o antologie critică a fenomenului cultural mureșean din ultimele două decenii, cu alonjă în spațiul românesc de aici și de peste hotare, având izvoarele în cultura și tradiția poporului român din secolul trecut, lăsată nouă moștenire de înaintași. Datoria celor de azi e să aducă la zi aceste tradiții culturale românești din spațiul ardelenesc și să demonstreze că această veche vatră de spiritualitate este magma incandescentă de unde pot izbucni jerbele de scântei ale minții și inimii românului adevărat.

O veridică pagină a literaturii istorice despre Basarabia anilor 1917-1918 o facem și noi, parcurgând, împreună cu Lazăr Lădariu, jurnalul lui Onisifor Ghibu, „În vâltoarea revoluției rusești" (Însemnări „zilnice" ale unui ardelean, martor ocular - și mai mult decât atât - al revoluției rusești în anii 1917-1918), (…) apărut prin grija fiului său - Octavian O. Ghibu - și de fiecare dată vom deschide cea mai veridică pagină a literaturii istorice despre Basarabia acelor ani. Despre tânărul Darie Ducan, autorul vorbește astfel: Darie Ducan: „Acordorul de tărgi": „Har cu carul de la Dumnezeu, dar și o enormă trudă și acumulare intelectuală necesare formării unui tânăr de azi (când unii dintre junii noștri se laudă că, preocupați doar de Internet, nu mai citesc nici măcar o carte pe an!), laolaltă adunate, dovedește, cu prisosință, Darie Ducan, prin noua sa carte „Acordorul de tărgi", poet de excepție, la cei 16 ani ai lui, autor deja a patru cărți publicate. Într-o vreme în care grupările și găștile par a nega, a sfida și desconsidera totul prin lumea literară românească, fericit membru al Cenaclului literar „Elena din Ardeal", al Fundației Naționale „Henri Coandă" pentru Sprijinirea Tinerilor Supradotați, ridicat prin meritele proprii deasupra mediocrității postdecembriste, în această lume ajunsă la saturație și la o indiferență îngrijorătoare, la o fățișă desconsiderare față de cultură, de poezie, mai ales, prin râvna ardelenească a gândului blagian dus până la capăt, Darie Ducan atestă confirmarea superlativă a precedentelor cărți: „Funingine pe rană", „Zeii de carton" și „Trilogia lapidară".

(va urma)

 

Lasă un comentariu