Cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, în perioada 6-9 mai 2019, parohia noastră a organizat un pelerinaj în Delta Dunării, mirificul loc lăsat de Dumnezeu pe pământul călcat odată de Apostolul Andrei, ocrotitorul nostru, al românilor.
Porniți de acasă cu gândul de a descoperi frumusețile patriei, dar și darul lui Dumnezeu revărsat în minunatele noastre mănăstiri, întreg grupul nostru format din 32 de persoane, de la mic la mare, am pornit împreună cu șoferul nostru, Raț Toma, căruia îi mulțumim pentru profesionalismul său, spre capătul țării, Delta Dunării.
În lungul nostru drum spre celelalte zări, am făcut primul popas în frumoasa pădure a “Bogății”, un loc unde am tras adânc în piept aerul proaspăt și curat al muntelui. Bogat oxigenați de aerul curat, am purces a trece munții spre frumoasele ținuturi vrâncene, unde primul popas duhovnicesc l-am făcut la frumoasa Mănăstire de la Lepșa, unde Dumnezeu ne-a binecuvântat cu o ploaie zdravănă de vară, ploaie care ne-a dat însă răgazul de a medita mai mult și mai adânc la lucrarea lui Dumnezeu din lume.
Din frumoasele păduri vrâncene, ne-am îndreptat spre ținutul apostolic al Scyției Minor, trecând maiestoasa Dunăre prin orașul Galați, înainte însă oprindu-ne la Mănăstirea Părintelui Ioan Iovan de la Vladimirești. Aici, prin cuvintele măicuței ghid, pentru un moment am avut impresia că suntem alături de marele duhovnic. Este locul unde părintele Ioan, fără frică, a pus la sufletul credincioșilor cuvântul lui Dumnezeu, în vremuri tulburi. Am simțit aici și emoția maicii care, când a aflat că venim din ținutul Mănăstirii Recea, acolo unde părintele Ioan își doarme somnul de veci, parcă era alături de “părintele nostru duhovnic”, așa cum ea îl numea.
Prima zi fiind spre sfârșite, ne îndreptăm spre cazarea noastră, Pensiunea Cristal din Tulcea, un loc deosebit, dar mai ales cu oameni deosebiți, cărora le mulțumim (fam. Nane Mihai și Ionela).
A doua zi a fost una specială pentru că, îmbarcați în 3 șalupe conduse cu măiestrie de domnul Mihai, soția sa Ionela și Dănuț, căpitan de vas de meserie, am pornit de pe malul Dunării din Tulcea să explorăm minunățiile lui Dumnezeu pe care parcă le-a pus cu mâna în frumoasa Deltă a Dunării.
Odată intrați pe canalele Deltei, pe lângă explozia de verde a naturii și a luciului de apă am putut vedea frumoasele lebede, cormorani, pelicani etc., frumoșii nuferi galbeni care abia își scoteau năsucul din apa tulbure a Deltei. Pașii noștri se îndreptau pe apă spre prima oprire, Mănăstirea din Letea, la capăt de țară, un loc ținut în viață, cu mult greu, de un inimos călugăr transilvănean, ieromonahul Atanasie. De aici purtați de niște mașini tip “safari” ne-am îndreptat spre schitul C.A. Rosetti, intrând încet în inima pustiului lăsat odată de retragerea Mării Negre. Am putut admira aici frumoșii cai sălbatici, unici în Europa, din Pădurea Letea, dunele de nisip din mijlocul pădurii, dar și stejarii seculari din aceste locuri cu minunatele liane, unice pentru aceste zone. Specificul zonei l-am putut simți și prin delicioasele preparate din pește pregătite pentru noi de familia domnului Serghei și soția, Pașa (Parascheva), niște lipoveni deosebiți. După 8 ore petrecute pe apă și 3 ore petrecute în safari, ne-am întors din nou la țărm.
A treia zi am plecat pe drumul de întoarcere spre casă, nu înainte însă de a ne înfrupta duhovnicește din frumoasele vetre monahale ale Celic Dere-ului, Saon-ului și a Mănăstirii Cocoș, unde am avut ocazia să ne închinăm la primii martiri descoperiți la noi în țară: Sf. Atal, Camasie, Zotic și Filip. Înainte de a mai trece odată Dunărea, de această dată pe Măcin - Brăila, am poposit pentru câteva momente la micuța, dar călduroasa Mănăstire a Măcinului.
Trecuți pe cealaltă parte a Dunării, au urmat alte 2 popasuri duhovnicești la două schituri, Schitul Ciobănoaia și Sf. Ilie, unde ne-am “confruntat”, din nou, cu acrivia, dar și cu gingășia părintelui stareț Calinic, aspru uneori pe anumite probleme de pastorație și nu numai. Plini de harul lui Dumnezeu revărsat în locurile pe care le-am vizitat, dar și cu dorul casei noastre, am făcut un ultim popas în stațiunea Nehoiu din Munții Buzăului, la cocheta Pensiune Roza, unde dragostea celui care ne-a întâmpinat, domnul Manea Ștefan, managerul localului, ne-a făcut să ne simțim “ca acasă”.
Ultima zi a pelerinajului nostru am început-o în minunata vatră monahală a Sitei Buzăului, un loc în care încă se mai simte parcă prezența IPS Ioan Selejan, actualul Mitropolit al Banatului, ctitor al acestei mănăstiri. Le mulțumim maicilor care ne-au primit exemplar, punându-ne chiar la masa lor, și în special maicilor Iustina și Sositea.
Urcușul nostru duhovnicesc a continuat spre Mănăstirea Mărcuș, apoi Mănăstirea de la Bunești, încheind periplul duhovnicesc la frumoasa Mănăstire Sf. Dimitrie de la Sighișoara, unde deosebitul părinte stareț, Ghelasie, ne-a pus la suflet câteva gânduri pentru veșnicie, motiv pentru care îi mulțumim din suflet!
La final nu pot decât să aduc slavă lui Dumnezeu și aleasă cinstire Maicii Domnului și Sf. Arhid. Ștefan, ocrotitorul nostru, pentru grija purtată și cred cu tărie că pentru fiecare dintre noi, cei ce am participat și anul acesta la tradiționalul pelerinaj pascal, a fost un adevărat periplu de împlinire sufletească. Fie ca toate rugăciunile și durerile, dar și mulțumirile noastre pe care le-am lăsat prin locurile pe unde am mers, prin pomelnicele de la Sf. Altare ale mănăstirilor noastre să ajungă la Tatăl Ceresc și ceea ce ne este de folos spre mântuire cu siguranță vom primi fiecare.
Mulțumesc tuturor pentru frumoasele momente pe care le-am petrecut împreună în aceste binecuvântate zile ale pelerinajului nostru și vă așteptăm cu drag și în celelalte pelerinaje pe care le vom mai organiza.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
