Motto “Din zei de-am fi scoborâtori,/ C-o moarte tot suntem datori!/ Totuna e dac-ai murit/ Flăcău ori moș îngârbovit;/ Dar nu-i totuna leu să mori/ Ori câne-nlănțuit.”
(George Coșbuc, “Decebal către popor”)
În loc de introducere: “Art.1.Cetățenii români, bărbați și femei, care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația în vigoare, pot efectua, pe bază de voluntariat, orice formă a serviciului militar, fără discriminare. (...) Art. 3. Pe durata stării de război, a stării de mobilizare, precum și pe timpul stării de asediu, executarea serviciului militar devine obligatorie, în condițiile legii. (...) Art. 7. Dispozițiile Legii nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare, și ale actelor normative emise pentru executarea acesteia se aplică în continuare, în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi. (Legea Nr. 395 din 16 decembrie 2005, privind suspendarea, pe timp de pace, a serviciului militar obligatoriu și trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat. /Monitorul Oficial nr.1155/ decembrie 2005).
Deși “unde-i lege, nu-i (n-ar trebuie să fie!) tocmeală”, asperitățile situației internaționale, din ce în ce mai vizibil dominată de Zeul Războiului, se pare că au reușit să-i pună, în sfârșit, pe gânduri și pe românii noștri. Mai mult de jumătate dintre respondenții unui sondaj realizat de Inscop Research, la comanda cotidianului “Adevărul” 58,4% se pronunțau în favoarea (re)introducerii serviciului militar obligatoriu, 31,1% erau împotrivă, 10,5% reprezentând procentul non-răspunsurilor.
Recent, mai sprințară de picior, ca de obicei, după modelul gărzilor de operetă, apărând de migranți frontiera Ungariei cu România și Serbia, instalate de premierul Orban, UDMR a propus, în această primăvară, în parlamentul dâmbovițean, împânzirea localităților transilvane cu echipe paramilitare de voluntari, școliți probabil la mijloc de codru des, care să asigure liniștea și ordinea populației mixte, evident cu duhul blândeții, fiindcă nu ne putem imagina că acești tineri frumoși ar putea împărți, la înghesuială, pumni, bulane, lănțișoare, cuțitașe, mărgeluțe de oțel și alte accesorii....
Lăsând la o parte râsu'-plânsu', 75,7% dintre români cred că apartenența la NATO protejează securitatea națională a României, 45,9% considerând SUA principalul aliat al țării noastre în cazul unor amenințări neprietenoase. Românul nostru totdeauna a fost o persoană pozitivă, de bună-credință, chiar naivă uneori, altfel nu s-ar fi lăsat sedus și abandonat, când i-a fost lumea mai dragă (ca să folosesc un eufemism), de-a lungul vremii, de marii săi prieteni de la Nord, Sud, Est și Vest. Dar să continuăm!
Sondajul cu pricina releva, de asemenea, că 64,6% din populație consideră România mai degrabă o țară occidentală - “ca afară” (!), 20% (mai lucizi, după părerea mea!) o văd mai ca un un stat aflat la Porțile Orientului , iar 15,3% aleg varianta “nu știu” sau “nu răspund”.
E adevărat, sondajul despre care facem vorbire a fost realizat în 2017, eșantionul a fost de 1.085 persoane, eroarea maximă admisă a datelor fiind de “plus/minus 3%, la un grad de încredere de 95%.”
Poate că, în prezent, cifrele s-au mai schimbat, mai ales în privința atitudinii față de pregătirea populației pentru apărare, fiindcă, convinși fiind că “fiecare moare singur” și că, în caz de “Doamne, ferește!”, jucăria americană pentru care ne tot înjură Putin o să intre doar în manualele de istorie, ca poziționare geografic-strategică la Marea Neagră - singurul nostru prieten care ne-a mai rămas. (În mod evident, de când cu intervenția brutală a NATO în Kosovo, guvernele noastre i-au trădat și pe sârbi, care acum ne privesc, pe bună dreptate, cu dispreț.)
În acest context, să vedem ce se mai întâmplă la Răsărit și la Apus de soare, căci suntem “între Scylla și Charybda” - pentru a nu mai folosi sintagma “drumeț în calea lupilor”, deranjantă pentru urechi sensibil alungite!
Conform agenției Reuters, preluată de Mediafax, adesea, “militarii ruși părăsesc armata din cauza conflictului din Ucraina”. Afirmația aparține unor activiști în domeniul drepturilor omului, susținuți de militari care contrazic poziția Kremlinului. Fiindcă, desigur, pe acolo, pe la Kremlin, nu se servește usturoi, deci nimeni nu miroase. Potrivit jurnaliștilor de la Reuters, în afara evidentului conflict din Donbas, probe abundente, ale faptului că rușii luptă în Ucraina, le constituie echipamentul rusesc din estul țării, dar și mărturiile familiilor unor militari și civili ucraineni, care susțin că “au fost capturați de forțe aeropurtate ruse”. Asociați ai lui Boris Nemțov, un critic incomod al Kremlinului asasinat în urmă cu doi ani (doar nu vă imaginați că uciderea jurnaliștilor se poartă doar în rabia Saudită sau în Turcia!) și-au propus să publice (nu știu dacă au reușit!) un raport conținând noi dovezi despre prezența militarilor ruși în Ucraina. Cinci militari care au părăsit armata, dintre care doi spun că au preferat, ca mai degrabă, să facă acest
lucru decât să lupte în Ucraina, și-au povestit experiențele pentru Reuters, în acest material în exclusivitate. (...) În Rusia, toți bărbații cu vârsta între 18 și 27 de ani sunt obligați să efectueze 12 luni de serviciu militar, iar prin lege ei nu pot fi trimiși în străinătate. Însă, potrivit unor activiști în domeniul drepturilor omului, oficiali militari le promit stimulente financiare pentru a semna contracte ca militari profesioniști, iar ulterior exercită presiuni asupra lor să se ducă în Ucraina. Liderul asociației «Cetățean. Armată. Drepturi», Serghei Krivenko, membru al unei comisii pentru drepturile omului create de Kremlin, declară că unii comandanți militari încearcă să găsească tot mai mulți «voluntari» care să plece în Ucraina, dar «voluntar» cu ghilimele, pentru că presiunile sunt dure, afirmă el. Potrivit acestuia, comandanții folosesc o abordare de tipul sancțiuni sau stimulente. Ei le oferă militarilor cu contract, care vor să meargă în Ucraina, recompense financiare importante. Dacă militarii refuză, li se cere să demisioneze, precizează el. «Nu poți ancheta penal pe cineva că nu a urmat un ordin, pentru că ordinul nu există pe hârtie. Este exclusiv oral.» Începând din 2012, soldele militarilor au crescut, afirmă Krivenko, potrivit căruia aproximativ 30 de militari cu care s-a întâlnit la Murmansk i-au spus că au fost în Ucraina. «Acum primesc, 20.000, 30.000, 40.000 de ruble pe lună, în funcție de grad. Unii primesc chiar 60.000 de ruble», a declarat el pentru Reuters, care precizează că salariul mediu în Rusia este de 30.000 de ruble (580 de dolari). Reuters scrie că nu a putut verifica din surse independente afirmațiile lui Krivenko.”
Probabil că am reușit să vă reamintesc proverbul despre “câinele care moare de drum lung, și prostul de grija altuia”. Și, totuși, nu e chiar așa. Dacă v-ați săturat de ploi, cutremure, tornade și erupții vulcanice, o să vă spun o poveste. Evident, eu nu cred nicio vorbuliță, dar v-o spun.
Am găsit pe internet un material interesant, relativ la tema abordată, intitulat “HAARP, arma absolută a S.U.A. cu care amenință întreaga planetă”. Iată câteva fragmente:
“Americanii sunt maeștri în arta de a camufla anumite operațiuni care trebuie să rămână top secret. Programul HAARP, oficial, studiază aurora boreală în atmosfera înaltă. Bugetul declarat este unul relativ modest, 30 de milioane de dolari pe an. În realitate, de mai bine de 15 ani, se derulează un proiect terifiant. În prima parte a proiectului a fost construită o stație în Gakona (Alaska), producând, în anul 2008, 20 de megawați. O altă stație va fi construită în India și alta în Australia. Adevăratul obiectiv al acestui proiect este acela de a putea bombarda, cu ajutorul unui fascicol de energie, oricare punct de pe glob, dar și din spațiul cosmic apropiat. Câteva din obiectivele proiectului: posibilitatea doborârii rachetelor, avioanelor, sateliților; comunicarea cu submarinele care se află la mare adâncime; declanșarea unui incendiu în oricare colț din lume; întreruperea comunicațiilor radio; scanarea solului și a apei la mare adâncime; manipularea de la distanță a spiritului uman și a stărilor de nebunie; realizarea unui scut antirachetă pentru SUA; atacul unor ținte terestre; schimbarea climei și crearea unei arme climatice.
În anul 1977, SUA au semnat o convenție prin care se angajează să nu modifice biosfera.
Zvonurile conform cărora americanii cercetau posibilitatea schimbării climei au alertat Comisia Europeană. Încă în 1999, aceasta arăta, într-un raport, că “proiectul HAARP este un real pericol pentru planeta noastră. (...) O astfel de armă a fost experimentată în 1991, în războiul din Irak. A fost un succes pentru americani! Proiectul își propune crearea unor fenomene periculoase în zonele pe care americanii le consideră cu probleme. Controlul mental de la distanță este un țel al acestui proiect. Să ne imaginăm că americanii stau la butoane și celelalte puteri execută ceea ce le este indus!”
Doamne, ferește! Aș prefera să ne folosim imaginația altfel, într-un mod mult mai folositor umanității.
Să reținem, deocamdată, esențialul: 58,4% dintre români pledează pentru (re)introducerea serviciului militar obligatoriu.
Subscriu, cu toată inima. Căci.... “nu-i totuna leu să mori./ Ori câne-nlănțuit.”
