“Eroi fără morminte” a fost titlul conferinței dedicate memoriei lui Tudor Vladimirescu, susținută miercuri, 3 iulie, de către președintele Societății Cultural-Patriotice “Avram Iancu” - filiala Mureș, Ioan Berța.
Materialul prezentat a descâlcit “ghemul” de interese obscure ale tuturor actorilor vremurilor evocate, de la capetele încoronate și până la societățile secrete, masonice implicate și nelămurirea încă pe deplin a ceea ce a fost atunci - răscoală, revoluție, mișcare populară, la 1821, în Țara Românească.
Cert este că Tudor Vladimirescu a sesizat că ar putea exista o portiță de salvare a stării de dependență față de Poartă și de îmbunătățire a stării de sărăcie în care se zbătea țăranul român, dacă și-ar fi unit forțele cu “Mișcarea Eteristă”, ce dorea în primul rând independența Greciei și eliberarea țărilor SE europene, de sub stăpânirea Turciei, context în care și-a calculat corect șansele sale: Rusia, Austria, Grecia doreau slăbirea puterii otomane, iar cu Eteria alături ar fi avut mai multă putere și posibilități de izbândă; ideile revoluției în unele țări europene erau deja o realitate; marile imperii și monarhii se clătinau etc., dar n-a putut lua în calcul “unirea” celor mari în fața pericolului atunci când s-a pus problema salvării lor și a monarhiei ca instituție, iar diferitele concepții, idealuri, țeluri, trădările, șovăiala unora și multe altele i-au anihilat șansele reușitei. Învinuit în cele din urmă de trădare și aliere cu otomanii, “prietenul” Ipsilante l-a arestat și l-a condamnat la moarte, executarea lui făcându-se într-un loc necunoscut.
Rămâne în istorie prin Proclamația de la Padeș (Tismana, 1821), document programatic al mișcării conduse de el, un program bine structurat, ce ar fi putut rezolva situația concretă din țară și, în final, a însemnat începutul unui nou capitol al istoriei noastre. Nu a fost atunci timpul și momentul potrivit pentru o asemenea acțiune, Tudor nu și-a ales bine prietenii, nu a avut aceleași interese ca acelea ale eteriștilor, nu a avut oameni hotărâți de partea sa, toate acestea la un loc ducând spre ratarea “clipei” care ar fi putut schimba atunci istoria noastră și a Europei și a rescrie istoria ei. Așa și-a început ca o mișcare revoluționară și s-a sfârșit cu o răscoală”, trist dar adevărat.
Completări la subiect au fost făcute de prof. Mihai Monoranu, prof. Gheorghe Nistor, prof. univ. dr. Voica Foișoreanu, Ilarie Opriș și subsemnatul, iar ,,clipa de poezie” a fost susținută de: dr. Dorian Marcoci, jr. Silviu Rațiu și subsemnatul.
