În ultima perioadă, televiziunile se întrec cu transmiterea unor avertismente meteorologice de cod galben, cod portocaliu cu ploi, furtuni, vijelii, cu scenarii de natură să te sperie. Mai vine și câte o fătucă cu un comentariu privind schimbările climatice în stare să pună în pericol viața de pe planeta Pământ. Veri fierbinți au fost pe meleagurile noastre dintotdeauna. Lunile de vară: iunie, iulie, august și jumătatea lui septembrie au fost și sunt cu perioade caniculare, cu temperaturi de peste 30 de grade, doar că nu s-a făcut atâta caz prin mass-media. Au fost și vor mai fi perioade cu vijelii, inundații, ploi torențiale. Județul Mureș nu a fost ocolit de episoade dramatice provocate de asemenea fenomene, fiindcă, în perioada socialismului, guvernul a investit sume considerabile în amenajările hidrologice de protecție pe albiile Mureșului, Târnavelor, Nirajului. În plus, pe vremea aceea nu existau atât de multe deșeuri plastice abandonate în pâraie, iar în fiecare sat, primăriile îi obligau pe cetățeni să-și curețe șanțurile din dreptul gospodăriilor.
Verile de altă dată erau la fel de fierbinți, ca și cele din zilele noastre, doar că oamenii erau mai altfel, mai puțin mofturoși.
Zilele trecute, când peste satul meu a trecut o vijelie, mi-am adus aminte de o vară fierbinte din copilărie. Mama, Dumnezeu să o odihnească în pace, cultiva câteva arii cu cânepă pentru fuior.
După ce o recolta cu secerea, o lăsa la soare, să se usuce. Apoi, sub forma unor mănunchiuri mai mari, le așeza în apă, pe marginea Târnavei Mici, fixate cu niște pari, pentru topit. Pe atunci, tot malul apei era ocupat cu cânepă la topit timp de 2-3 săptămâni. Într-o după-amiază fierbinte a venit peste sat o furtună cu ploaie torențială, însoțită de grindină cât nuca. Imediat ce a stat ploaia am fugit la Târnavă să vedem dacă nu a fost dusă de ape cânepa noastră. Când s-a topit, am clătit-o și s-a scos pe mal, la zvântat. Apoi a fost transportată acasă și așezată pe marginea gardului, la uscat. A urmat melițatul, alegerea câlților, iar în iarnă, torsul și țesutul pânzei pentru saci, prosoape, lepedeie, străjac - o întreagă industrie de prelucrare în materiale necesare uzului familial. Treptat, odată cu colectivizarea, această îndeletnicire a dispărut. Verile fierbinți nu mai prezentau interes pentru cultura cânepei, pentru fibră și pentru sămânța rezultată după ce se scutura, imediat ce se usca. Sămânța respectivă era un furaj excelent pentru păsările din curte, favorizând oatul.
Astăzi nu se mai cultivă cânepă, fiind considerată un drog. În 1990, în România, se cultiva cânepă pe o suprafață de 60.000 de hectare, materie primă în industria textilă. Existau în țară 51 de unități de procesare - topitorii, filaturi, țesătorii. În județul Mureș funcționau trei topitorii, la Luduș și Albești - Sighișoara, pentru cânepă, și la Ghindari, pentru in, pentru fibră și ulei. Ing. Silvia Jude - consilier principal la Direcția pentru Agricultură a Județului Mureș, mi-a declarat că, în acest an, la noi în județ s-a autorizat cultura cânepei pe suprafața de 1 ha, la Bălăușeri. Chiar dacă subvențiile acordate pentru cânepă sunt atrăgătoare - 240 euro/ha subvenții europene, plus 124 și 54 euro/ha subvenții pe suprafață, cu condiția să realizezi cel puțin 500 kg/ha sămânță marfă, agricultorii mureșeni nu sunt interesați de această plantă tehnică, considerată pe nedrept un drog.
Verile fierbinți de altădată au fost la fel ca și cele din zilele noastre, iar cultura unei plante care aducea satisfacții mari în gospodăriile țărănești, o amintire.
Astăzi, în lumea modernă, românii se șterg cu prosoape flaușate și își învelesc trupurile cu lenjerie de pat din import. Totul se importă, până și verile fierbinți ne vin de pe alte meleaguri. Ne rămâne doar amintirea unor îndeletniciri uitate de lumea care se vrea modernă, din nefericire, tot mai străină și speriată de catastrofe naturale.
