4. Motive de natura efectelor perverse.
După zece ani, unele situații pe care le-am considerat avantaje nete ale aderării au început să-și arate efectele perverse. Astfel, obținerea dreptului de liberă circulație a forței de muncă reprezintă un avantaj incontestabil al aderării, dar, în condițiile existenței unui decalaj exagerat între dezvoltarea și viața salarială din România față de țările membre occidentale, migrarea forței de muncă a atins cote greu de imaginat la data aderării. Desigur, cota înaltă a migrației a condus la intrarea în țară a unor importante sume trimise acasă de cei plecați, dar efectul pervers este cu mult mai important decât aceste intrări de bani. Este efectul depopulării țării și al căderii dramatice a ofertei de forță de muncă. Deficitul de forță de muncă a devenit una dintre cele mai grave probleme ale României pe termen lung.
Concluzia: unele dintre avantajele oferite de aderare pot avea în timp efecte perverse, care ar trebui prevăzute și pentru care ar trebui luate măsuri de atenuare sau de eliminare.
Motive de natura politicii interne.
De zece ani, România, devenită membru deplin al UE, nu are o politică proeuropeană. Se declară zilnic, de la cele mai înalte niveluri, că suntem o țară cu o activă și profundă politică europeană, dar, în realitate, doar se mimează politicianist această politică. O politică proeuropeană se definește nu numai prin punerea în aplicare a unor directive europene, ci în primul rând prin contribuții la conceperea și la dinamizarea politicii europene. România este de zece ani un element pasiv din acest punct de vedere, fără nicio contribuție de remarcat în context european. Câteva momente de inițiativă, cum au fost cele legate de numărul emigranților, au fost mai mult revendicative decât creative.
Ca regulă generală, translocarea directivelor europene în legislație națională se face cu întârzieri sau chiar cu deformări de sens. Procesul de accesare a fondurilor europene este blocat periodic de incidente birocratice sau chiar de corupție.
Nu se asigură o participare cu implicare profundă și patriotică a delegației parlamentarilor europeni, în contextul în care aceștia sunt dezbinați pozițional de apartenența lor politică, minimizând promovarea interesului național.
Concluzia finală: aderarea are limitele ei și contradicțiile inevitabile ale funcționării unui complex integrator animat de interese economice concurenționale și de poziționări politice uneori diametral opuse, mergând până la ieșirea din sistem. Aderarea nu înseamnă intrarea într-o perioadă de odihnă a inițiativei, și nici o perioadă în care totul se primește fără niciun efort și fără niciun cost.
Dacă, după părerea mea, România nu a beneficiat de cât ar fi putut de la aderare, cauzele pot fi explicate și în maniera în care am expus-o mai sus, dar acele cauze ar fi putut fi diminuate ca efect sau chiar eliminate dacă ar fi existat din partea decidenților noștri politici voința și putința transpunerii factorilor de avantaj comparativ ai aderării în factori de avantaj competitiv în mediul economic european al cărui membru am devenit cu zece ani în urmă.
Statele Unite ale Americii sunt partenerul nostru strategic principal și, ca membră NATO, România se implică plenar în susținerea politicii americane în această zonă a globului. Menținerea unei relații profunde și extinse cu SUA este vitală pentru România atât din punctul de vedere al poziției sale geopolitice, dar și ca o garanție de menținere a suveranității și a integrității sale teritoriale.
Analizând datele statistice disponibile, realizăm însă o discordanță între amploarea și profunzimea parteneriatului politic și militar, pe de o parte, iar pe de altă parte, situația extrem de modestă a relațiilor economice.
Conform datelor din statistica vamală americană, la 30 iunie 2017, volumul total al schimburilor comerciale ale României cu SUA s-a cifrat la 1581,7 milioane USD, din care 1064,7 milioane USD au reprezentat exporturile românești, iar 517 milioane USD, importurile din SUA. Principalele categorii de produse exportate în SUA au fost:
* computere și produse electronice - 227,9 milioane USD - 21,4% din total echipament de transport - 118,3 milioane USD - 11,1% din total;
* produse din plastic și cauciuc - 118 milioane USD - 11,1% din total;
* mașinării, cu excepția celor electrice - 102,6 milioane USD - 9,6% din total.
În ceea ce privește importurile din SUA, în perioada analizată, principalele grupe de produse au fost:
* computere și produse electronice - 140,5 milioane USD - 27,2% din total;
* echipament de transport - 129,6 milioane USD - 25,1% din total;
* mașinării, cu excepția celor electrice - 62,2 milioane USD - 12% din total;
* echipamente electrice - 31,9 milioane USD - 6,2% din total.
(Va urma)
