Potrivit datelor statistice publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, la sfârșitul lunii iunie 2017, SUA ocupa poziția a 14-a în topul statelor cu investiții străine în România (3,49% din totalul investițiilor străine). Sectoarele în care investițiile americane au cea mai mare pondere sunt: industria auto; industria construcțiilor de mașini; utilaje și echipamente; agricultura și industria alimentară; tehnologia informației; energie; servicii financiare; industria electronică; industria chimică și farmaceutică; turism; comunicații.
Printre cele mai importante companii americane cu investiții directe în România se numără: ADM, Aecom, Alcoa, Amgen, Bungee, Cargill, Citibank, Coca-Cola, Colgate Palmolive, Cooper Cameron, Delphi Packard, Euro Tire, Eli Lilly, Flextronics, Ford, General Electric, GE Money, Hewlett Packard, Hilton, Hoeganaes, Honeywell, IBM, Johnson Controls, JW Marriott, Kodak, Kraft, McDonald's, Met Life, Microsoft, New Century Holding, Office Depot, Oracle, PepsiCo, Philip Morris, Procter & Gamble, Qualcomm, Raytheon, Romanian-American Enterprise Fund, Sigma Blazer, Smithfield Foods, Timken, UPC, Visa, Washington International Group/URS.
Există posibilitatea extinderii pe termen lung a relației economice cu SUA prin efectele exploatării gazelor din Marea Neagră și ale procesului de înzestrare modernă a armatei române.
Devenind o importantă sursă europeană de gaz exploatat prevalent de către una dintre cele mai importante firme din SUA - stat care este partenerul strategic principal al țării noastre - România își asigură un grad sporit de securitate și de protecție, dat fiind interesul SUA de a garanta siguranță investiției de capital american pe teritoriul românesc, dar în mod sigur va avea loc și un transfer de tehnologie care va putea revigora și dezvolta industria românească de utilaj petrolier. Este începutul unui proces pe care ni-l dorim de mai mult timp și care poate fi de o importanță vitală pentru viitorul economiei românești. Este procesul prin care parteneriatul strategic cu SUA pe zona militară este dublat și de un parteneriat strategic pe zona investițională.
În al doilea rând, achizițiile de tehnică militară pe care România le face din SUA dau posibilitatea participării industriei românești (offset) la producerea unor subansamble sau părți componente, ca și a dezvoltării unor baze de mentenanță a tehnicii militare achiziționate.
În afară de orientarea care trebuie să rămână stabilă față de UE și SUA, lărgirea orizonturilor comerciale ale României și spre alte direcții este obligatorie pentru bunăstarea economică a țării, astfel putând să fie minimizate efectele unei prea mari dependențe de câteva țări din Uniunea Europeană, unde se duce mai mult de 70% din exportul nostru. Din păcate, această orientare spre zona extracomunitară, mai ales a țărilor BRICS, este încă timidă în comparație cu cea a multora dintre țările Uniunii Europene care s-au orientat și spre alte zone, cum ar fi tocmai această zonă a BRICS.
Se pare că politica noastră, atât prin diplomație, cât și prin economie, a rămas blocată pe o linie politică lansată în 2005, care, evident, este extrem de importantă din punct de vedere al securității naționale, dar din punct de vedere al evoluțiilor economice ar trebui să fie amendată, așa cum se întâmpla în relațiile altor state membre.
Este o cale prin care România ar putea să se apere de contracțiile pieței europene, și anume ca România să își lărgească relațiile economice cu țările extracomunitare, care se află într-o situație mai bună decât cele comunitare. România ar avea largi posibilități de a diminua efectele recesiunilor sau ale crizei prin reducerea dependenței de țările occidentale europene și prin promovarea unei politici agresive pe acele piețe prin folosirea oficiilor diplomatice, a stimulilor administrativi și prin înființarea acestui organism public-privat care să prezinte vârful de lance al intrării noastre pe alte piețe.
(Sfârșit)
