Se întâmplă, de multe ori, ca o bună intenție, cum ar fi cea de a rezolva o problemă, generează o serie de alte necazuri, dar care n-au o rezolvare, sau măcar un răspuns. În aceste cazuri, îți pui serios întrebarea dacă este sau nu cazul de a genera alte neplăceri. O astfel de situație se petrece în prezent și la Centrul Social - Azilul de Noapte din Târgu-Mureș. În cursul zilei de ieri am fost vizitați de o delegație alcătuită din trei persoane: Bogdan Sorin Oltean, Cristian Stoica Suray și Kelp Erzsébet, care au ținut să se facă publică situația în care se află ei în momentul de față. Bogdan Sorin Oltean: “Centrul Social, înainte funcționa ca centru social, ulterior, denumit Adăpost de Noapte, după un proiect din 2018, care a fost pus în vigoare prin luna martie a anului curent. Am primit o înștiințare pe data de 16 iulie, conform căreia, cele 140 de persoane care locuiesc acolo trebuie să evacueze clădirea până la data de întâi august. Din considerentele mele, această hotărâre este ilegală, deoarece trebuia dat un termen de cel puțin o lună până la trei, pentru ca fiecare persoană, și aici mă refer la faptul că în azil sunt persoane cu handicap fizic și mental, persoane în vârstă, chiar până la 85 de ani, persoane provenite din sistemul de plasament, în care, bănuiesc, o perioadă de la înștiințare până la aplicare ar fi fost rezonabilă pentru ca fiecare să aibă parte de o alternativă, o soluție coerentă, timp în care să-și poată găsi un loc de muncă. Pentru cei care au un loc de muncă, se pune problema plata chiriei. Am prezentat, personal, toată situația noastră la Consiliul Județean Mureș, la Prefectura Județului Mureș, la Avocatul poporului și am cerut soluții. Am cerut soluții și de la Direcția de Asistență Socială de care am fost preluați în urmă cu câteva luni. Această soluție, după care, de două săptămâni ni s-a cerut să evacuăm clădirea, se concretizează prin răspunsul cum că se vor căuta soluții. Astăzi, 27 iulie, doar pentru circa 30 de persoane sau găsit soluții, dintr-un număr total de 140 de persoane. Întrebarea mea este: Ce facem noi ceilalți? Unde vom locui? Eu am propus soluții. Să se facă o înțelegere cu Inspectoratul Școlar, sau o convenție, prin care să se preia, temporar, un internat de elevi sau studenți, pentru găzduirea celorlalte persoane. Aici mă refer la vârstnici, persoanele provenite din plasament și toți ceilalți, deoarece, în înștiințarea primită se afirmă că trebuie să evacuăm clădirea pentru reparația capitală a clădirii. Bănuiesc că s-a făcut în prealabil un studiu de fezabilitate, măcar cu un an în urmă, pentru a se aproba finanțarea lucrărilor. Dacă am fi fost anunțați la acel moment, cu un an în urmă, am fi avut timp să ne rezolvăm problemele, fie individual, fie prin sprijinul Direcției Sociale sau a Administrației azilului cu alternative, după caz. Nu toți sunt în stare să-și găsească o locuință cu chirie. Am cerut sprijinul și Ligii Pro Europa. Am avut o discuție cu doamna director a Direcției de Asistență Socială. Am prezentat situația și am întrebat-o dacă au vreo soluție. Ca răspuns, s-a ridicat din umeri: “Descurcați-vă, umblați și voi!”, a fost răspunsul. Am umblat timp de două săptămâni cu colegul Stoica și Florin să încercăm să ne găsim locuințe de închiriat, prin anunțurile de mică publicitate. Eu lucrez cu ziua pentru o persoană cu PFA și primesc 50 de lei pe zi. Împart fluturași. Din acea sumă de bani eu trebuie să-mi cumpăr mâncare și să și economisesc. În acest termen scurt, de două săptămâni, nu-mi pot aduna bani suficienți pentru plata unei chirii. Chiriile sunt de la 120 euro în sus, dar trebuie plătit și avans pentru una sau două luni. Am umblat peste tot, pe la internate, am dat multe telefoane. Am fost refuzați peste tot. Cu toate că în urmă cu două săptămâni am venit cu varianta rezolvării prin internatele școlare, nu au fost contactate nici măcar telefonic. Varianta propusă pentru cele circa 30 de persoane, băieți, este de a merge la Râmnicu Vâlcea. Li se asigură cazare, masă, salariu, transport și ceea ce ar fi de făcut, de tăiat flacoane de plastic. Nu toți pot să-și dea demisia de la locul de muncă, de aici. La revenirea lor în oraș, nu vor mai fi reangajați. La data de 25 iulie am cerut ca împreună cu reprezentanți ai Ligii Pro Europa și Centrul Social să participăm la dezbaterile ședinței de lucru a Consiliului local. Am fost amânați până pe data de 1 august, dată la care Centru Social va fi închis. Am cerut o dezbatere, am propus soluții, dar am fost amânați”.
Sigur, au fost amânați deoarece nu au soluții. Iată că, acea clădire, care trebuie să intre în reparații capitale, a generat o serie de alte probleme grave, deoarece, dintre toți decidenții, nimeni nu a găsit o rezolvare corectă. Trebuie lămurit și un aspect esențial: rolul jurnalistului nu este de a găsi soluții pentru diferite probleme, ci să informeze cititorul. În această idee, totuși, iată, spre comparație, să vedem cum se rezolvă la nivelul municipiului Cluj-Napoca aceste cazuri sociale. Primăria Cluj-Napoca, de aproape doi ani, face mereu achiziții de apartamente, cu una, două sau trei camere, de pe piața imobiliară. Aceste locuințe achiziționate li se repartizează persoanelor cu probleme sociale, fără adăpost. În felul acesta problema se rezolvă, în timp, dar nici nu sunt înghesuite toate aceste persoane într-un bloc sau două. Depinde cum se cheltuiește banul public și cum sunt stabilite prioritățile. Uimește însă un alt aspect: faptul că nimeni nu s-a gândit la rezolvarea acestei situații, create pentru circa trei luni, prin închirierea unor containere-dormitor, sau containere- apartament. Sunt multe firme care, nu doar că vând, ci le și închiriază. Tot ce ar fi avut de făcut Primăria ar fi fost de a le fi asigurat terenul și utilitățile, fiindcă aceste module de container sunt racordate la utilități și li se montează contoarele. Cert este că, primul pas care trebuie făcut în această situație este amânarea evacuării locatarilor din azil, până la momentul în care vreun decident află soluția corectă.
