Au plecat de pe glia strămoșească peste 5 milioane de români, satele sunt ale bătrânilor, școlile se închid, căci copii sunt prea puțini, ori lipsesc. Pentru prima dată, în 2018, s-au născut mai mulți copii români în diaspora decât în țară. Specialiștii avertizează: păstrarea actualului ritm de depopulare va înjumătăți populația României în câteva decenii.
Simpozionul “Satul românesc - vatră de promovare a conștiinței și identității naționale”, desfășurat săptămâna trecută, în altarul de vară al Mănăstirii “Adormirea Maicii Domnului” de la Izvoru Mureșului, supranumită a Românilor de Pretutindeni, a început, cum era firesc, într-un sfânt lăcaș, cu o rugăciune care a mers la sufletul tuturor românilor, dar mai cu seamă la inimile celor din regiunile istorice care au aparținut cândva României, prezenți la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului.
Satul, păstrătorul fidel al culturii naționale și tradiției bisericești, a fost de-a lungul timpului spațiul în care s-au dezvoltat și s-au desăvârșit valorile spirituale, culturale și morale ale românilor. În contextul declarării, de către Patriarhia Română, a anului 2019, drept An omagial al satului românesc, în debutul dezbaterii de la Izvoru Mureșului - care și-a propus să analizeze istoria și actualitatea așezărilor rurale din zonă - Preasfințitul Părinte Andrei, episcopul Covasnei și Harghitei, și-a amintit cu nostalgie de satul copilăriei, pe care l-a numit “icoana sfântă întipărită în inima noastră de buni creștini și de români” și despre care poetul și filosoful Lucian Blaga spunea că este “zariștea cosmică și conștiința unui destin emanat din veșnicie”.
În secolul al XIX-lea, România era o țară agrară, cu o economie dependentă de veniturile obținute din exploatarea pământului și cu o populație formată în proporție de 80% din țărani. Satul era deosebit de important, nu doar din punct de vedere economic, era singurul în măsură să păstreze nealterate valorile specifice națiunii române, într-o lume care își dorea să se modernizeze și să împrumute obiceiurile civilizațiilor străine. Comunitatea din sate asigura și creșterea demografică a populației, o creștere semnificativă față de mediul urban, în ciuda nivelului scăzut a vieții țăranului român, dornic să aibă o familie numeroasă, cu bunici, părinți și o droaie de copii, nepoți și strănepoți adunați la masă în zilele de sărbătoare. Și, dacă atunci “elita” satului o constituia preotul, notarul, doftorul și moașa, dascălul și preceptorul, secolul care a urmat a generat sporirea intelectualității în mediul rural. Astăzi, tot mai mulți tineri cu minți deschise ai satelor au pornit în lume, să-și afle un trai mai bun pentru ei și cei rămași acasă. Ne-a rămas imaginea idilică a culorii lumii rurale românești, a purității și farmecului ei, peisajele de vis și costumele tradiționale ale românilor, de o prețiozitate și varietate rar întâlnite.
“În prezent, satul românesc traversează o criză gravă, fiind răstignit între nostalgie și nepăsare, între identitate tradițională și supraviețuire precară. Locurile natale sunt părăsite de generațiile tinere și solidaritatea dintre oameni este tot mai redusă. Sătenii se înstrăinează de propriul pământ și de propria lor identitate. Tradițiile populare, majoritatea cu o profundă conotație spirituală, sunt lăsate uitării. O mare problemă este astăzi depopularea satelor din cauza fenomenului emigrației sătenilor peste mări și țări. (...) De multe ori ne întrebăm noi, păstorii de suflete: oare cum să ne mai rugăm și cât să stăm în genunchi în fața Dumnezeului Celui Viu, ca să învie neamul nostru, care se stinge pe zi
ce trece”, a zugrăvit PS Andrei imaginea actuală a satelor românești ale Transilvaniei.
Au plecat de pe glia strămoșească peste 5 milioane de români, satele sunt ale bătrânilor, școlile se închid, căci copii sunt prea puțini, ori lipsesc, iar bisericile sunt tot mai goale duminica. Pentru prima dată, în 2018 s-au născut mai mulți copii români în diaspora decât în țară, copii care cel mai probabil nu se vor mai întoarce vreodată în România. Specialiștii susțin că păstrarea actualului ritm al depopulării va înjumătăți populația României în câteva decenii. “România este încă Grădina Maicii Domnului, o țară frumoasă, binecuvântată și bogată, cu oameni credincioși, harnici și darnici, dar este înlăcrimată, îndurerată și profund îngrijorată. (...) Iubiți frați români, îndemnați tinerii, puțini cât mai sunt în satele noastre, să nu se gândească să plece în străinătate, ci să rămână în dragostea părinților și a bunicilor, în frumusețea portului popular, a graiului, a credinței străbune, salvând viața satului și asigurând dăinuirea lui”, a îndemnat episcopul Covasnei și Harghitei.
PS Siluan, episcopul ortodox al Ungariei, prezent la dezbateri, a remarcat că satul românesc a avut continuitate și a rămas până în zilele noastre, cel puțin sub aspectul așezămintelor umane, inclusiv al administrației publice locale, “seva tradiției românești care încă mai curge în venele bunicilor și părinților noștri”, perpetuată “în chip tainic”, în ADN-ul tinerilor și copiilor românilor, oriunde s-ar afla ei. “Omul nu este doar ceea ce învață și reușește să adune prin educație, sunt foarte multe alte lucruri și valori pe care și le însușește genetic. De aceea mă bucur că în comunitățile din jurul granițelor avem multe dintre parohiile noastre în mediul rural, unde se păstrează valorile satului românesc și unde mulți enoriași descoperă, prin intermediul bisericilor, valoarea lui Dumnezeu și a tradițiilor în viața oamenilor (...) ajutându-i să-și regăsească echilibrul sufletesc”, a arătat PS Siluan.
Ioan Lăcătușu: “Ce s-a întâmplat cu românii din această parte de țară în ultimul secol?
Teza românizării așa-zisului Ținut Secuiesc cade”
Arhivistul, sociologul și publicistul dr. Ioan Lăcătușu, unul dintre membrii marcanți ai societății civile românești din județul Covasna, ne dezvăluie că ultimul recensământ efectuat înainte de 1918 a fost realizat de regimul Austro-Ungar în 1910. Comparându-l pe acesta cu cel mai recent recensământ realizat în România, în anul 2011, constatăm că în Covasna trăiau în urmă cu un secol 28.130 de români, cu trei procente mai mulți decât cei indicați de ultima înregistrare statistică a populației României. Situația este asemănătoare în județul Harghita.
“Dacă în 1910, în Covasna erau 28.130 de români, în 2011 au fost înregistrați 45.000, ceea ce demonstrează că etnicii români au crescut cu aproximativ trei procente, de la 18,5% la 21%. Situația este similară și în Harghita, unde populația românească a crescut de la 9% la 12% în ultima sută de ani. Mult discutata problemă, teza românizării așa-zisului Ținut Secuiesc cade”, a explicat dr. Ioan Lăcătușu.
Un aspect important de reținut de cei care arată cu degetul este că “pericolul” modificării compoziției etnice din punct de vedere demografic nu vine dinspre români, ci de la etnicii romi, care, demonstrat statistic, sunt componenta cu cel mai mare spor natural. Merită spus că în cele două județe nu există vorbitori de limbă romani, ci doar romi preponderent vorbitori de limbă maghiară și mai puțini de limbă română.
“În decursul istoriei, au rezistat și au dăinuit comunele românești de sub Carpații de Curbură, de la Bilbor până la Brețcu și Întorsura Buzăului. În mijlocul așa-numitei Secuimi, comunități mari românești au dispărut prin maghiarizare în primele 200-300 de ani, pe cale naturală, prin căsătorii mixte, femeile și copiii născuți trecând la religia catolică. Cert este că arma numărul unu a comunităților românești și a dăinuirii lor în comunitățile monoetnice de sub Carpați a fost sporul natural mai mare decât al concetățenilor maghiari. Ultimele două recensăminte arată că românii au pierdut această armă și este prima dată în ultimii 200 de ani când românii din zonele românești, în Valea Buzaielor și în zona Topliței, au avut spor natural mai mic decât al concetățenilor maghiari. O treime din comunele locuite de comunități românești din județul Covasna și două treimi din cele ale Harghitei numără sub o sută de membri și se confruntă cu probleme foarte grave, cum ar fi, de pildă, lipsa școlilor în limba română, ca să enumerăm doar una”, a continuat prezentarea dr. Ioan Lăcătușu.
Ce se va întâmpla, totuși, cu românitatea din această parte de țară? Explicația vine tot din partea sociologului, care a efectuat numeroase cercetări în arhivele din zonă. Comunele care au primari descurcăreți, care se pricep la atragerea fondurilor europene, vor răzbi, în ciuda discriminărilor masive în ceea ce privește infrastructura acestora, care persistă. “Lupta se va da în orașe, unde românii au un atu, dar nu se pot coaliza, pentru că acolo unde politica dezbină, cultura nu reușește să unească, și de foarte multe ori nu reușim să ne autoevaluăm critic. Cert este că acum 100 de ani, printre punctele tari ale comunității românești din cele două județe era viața comunitară mult mai puternică în jurul bisericii, a Asociațiunii Astra și țara era conștientă că românii de aici erau în pericol - spunea mitropolitul Andrei Șaguna într-o circulară din anul 1870: Cu toții simțim dăunătoarele urme ce le-au lăsat influențele timpului de mai înainte asupra creștinilor noștri din Secuime. Nicăieri nu este atât de amenințată naționalitatea și confesiunea noastră ca acolo. În perioada interbelică, cele mai mari personalități ale culturii și vieții publice românești susțineau cauza românească”, a precizat dr. Ioan Lăcătușu.
Astăzi, elita românească, indiferent de culoarea politică, i-a abandonat pe românii din zonă, deși, pentru a supraviețui, sprijinul statului român este vital pentru ei, în condițiile în care statul ungar îi susține pe cetățenii maghiari din Harghita, Covasna și parțial Mureș cu milioane de euro.
Conf. dr. Avram Fițiu: “Astăzi am venit la prohodul satului românesc”
“În ultimii 20 de ani, structurile statului român nu au înțeles mecanismele prin care poți să conservi din punct de vedere social, economic și cultural satul românesc, nu au privit de o manieră profesională ceea ce se întâmplă astăzi în Germania sau în alte țări din Europa, ca să înțeleagă cu ce mecanisme concurează aceste țări cu agricultura din România”, a declarat Avram Fițiu, conferențiar dr. la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.
Și atunci, susține domnia sa, “din ignoranță”, statul a lovit în repere fundamentale, care puteau să ne dea o șansă din punct de vedere economic în competiția cu Europa. Importăm mare parte din nevoile alimentare procesate, de cele mai multe ori de proastă calitate, și suntem campioni la vânzarea de materie brută: grâu, porumb, bușteni și multe altele. Plecând de la această realitate, este lesne de înțeles că satul românesc nu are cum să o ducă bine.
“Gândiți-vă că, din 4,3 milioane de familii (din mediul rural - n.a.), cât avea România în 1990, astăzi statul român a mai lăsat în sistemul european de subvenții aproximativ 900.000 de familii, restul le-a deconectat complet de la tot ce înseamnă sprijin european. Iar în anii care vin își propune ca, de la 900.000 de familii, să ajungă probabil la 200.000-300.000 de familii care să mai rămână în sistem. Asta înseamnă, practic, că forța vie a societății românești, oameni care sunt stăpâni pe afacerea lor, vor fi transformați într-o masă socială care să întindă mâna la Guvern. Deci, ai avut 4 milioane de familii de țărani, înmulțit cu 2-3 membri, deci în jur de 12 milioane de oameni, cărora, în loc să-i lași acolo stăpâni și să nu-ți ceară ajutoare sociale, le creezi o dependență de statul român, care și așa nu are resurse suficiente ca să facă față”, a declarat conferențiarul Fițiu.
La această primă consecință “gravă” a politicii statului român se adaugă milioanele de tineri plecați în străinătate. “Asta înseamnă că în statul român în câțiva ani vor fi multe sate în care nu or să mai tragă clopotele, pentru că nu va mai avea cine și pentru cine, pentru că astăzi satul românesc se mai umple de 3-4 ori pe an, la Paște, la Sfântă Mărie, la Crăciun și de Anul Nou. În rest, forța vie a satului și a României este plecată afară. Azi am venit la prohodul satului românesc”, a consemnat Avram Fițiu.
Pentru a opri declinul satului românesc, ar exista cel puțin două modalități, în opinia sa: “prima regulă a jocului este să-i spui diasporei să se întoarcă acasă, oferindu-i un venit lunar de cel puțin 1.500-2.000 de euro (pe persoană - n.a.), ca să merite. Apoi stoparea importurilor de alimente și de materie primă și promovarea celor autohtone, lăsându-i pe producători să fie stăpâni pe afacerea lor”.
Cea de-a XVII-a ediție a Universității de Vară cu tema “România și românii din jurul României, în primul an după Centenar” s-a desfășurat în perioada 12-17 august la Complexul Național Sportiv Izvoru Mureșului. Evenimentul, sprijinit de Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a fost organizat de Centrul Cultural Toplița, în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni, Federația Organizațiilor Românești din centrul și sud-estul Europei și Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș.
