“DE ASTA SUNTEM CONSIDERAȚI ȚIGANII EUROPEI!”

Distribuie pe:

Fostul selecționer și primul jucător care a adunat 100 de selecții în tricoul României a condamnat vehement scandările xenofobe care s-au auzit atât la meciul cu Spania, cât și în cel cu Malta.

Ladislau Bölöni e un om extrem de ocupat și într-o pauză competițională cauzată de meciurile echipelor naționale. Iar asta pentru că munca lui la Antwerp e nonstop! Probabil, de aceea

a și reușit să facă dintr-o echipă nou-promovată, în momentul în care a preluat-o în iulie 2017, una care s-a calificat, ulterior, în cupele europene.

A ratat însă accederea în grupele Ligii Europa, după o “dublă” dramatică în fața olandezilor de la AZ Alkmaar. Când e întrebat ce s-a întâmplat, deși au trecut vreo trei săptămâni de atunci, se rezumă la un răspuns scurt, precedat de un râs amar: “Eh! Asta e. Antrenorul a fost prost”.

- “Adevărul”: V-am sunat ca să vă întreb părerea despre meciurile naționalei...

- Ladislau Bölöni: Dar să știți că n-am apucat să văd meciul cu Spania. Din ce am citit în presă însă, scorul final n-a reflectat realitatea din teren, în sensul că Spania ar fi trebuit să câștige mai clar. Ceea ce e puțin trist.

- Apoi, duminică, am jucat cu Malta, la Ploiești. S-a terminat 1-0 pentru România.

- Ah, e bine atunci, e victorie.

- Așa e. Doar că, după șase meciuri din aceste preliminarii, România are trei victorii: două cu Malta, una cu Feroe.

- E puțin jenant. E posibil însă ca acest parcurs să aibă legătură cu programarea meciurilor.

- Am pierdut în Suedia, am smuls un egal în ultimul minut în Norvegia, iar acum urmează să jucăm cu ambele echipe la București.

- Păi, sunt două variante. Dacă suntem pesimiști, vom spune: “Vai de capul nostru! N-avem nicio șansă”. Dacă facem însă un meci bun și batem Suedia, să zicem, putem trece, brusc, pe locul 2. Și apoi să ajungem și la Campionatul European. Apropo, câte echipe ajung acum la turneul final?

- 24.

- Bun. Deci, chiar și dacă vom ajunge la Campionatul European, nu vom fi printre primele zece naționale ale Europei. O să fie frumos, într-adevăr, să mergem la Euro, vom striga de bucurie, ne va oferi un sentiment mare de satisfacție, însă să nu pierdem anumite lucruri din vedere! Puterea fotbalului românesc nu e dată doar de o calificare a naționalei la un turneu final. Ține și de nivelul campionatului intern și de jucătorii pe care îi avem în străinătate și de cum se prezintă cluburile românești în competițiile continentale, dar și de numărul spectatorilor care vin la meciuri. De aceea spun că trebuie să avem o imagine per ansamblu când evaluăm fotbalul nostru.

- Apropo de prestația echipelor românești în Europa, v-a surprins modul în care Viitorul a fost eliminată de Gent? Și mă refer aici mai ales la meciul tur, pierdut cu 3-6...

- Sincer, mă așteptam la mai mult. Mai ales că eu văd Viitorul ca fiind cea mai talentată echipă din competiția internă, cu cei mai mulți jucători de perspectivă. Mă așteptam ca o astfel de echipă să pună mai multe probleme unei formații precum Gent.

- Știu că au trecut deja câteva luni de la performanța naționalei de tineret, care a prins semifinalele Euro 2019, dar cum vi s-a părut acest rezultat?

- Unul bun, dar depinde ce vor face acești jucători la naționala mare.

- Păi, s-a cerut promovarea lor, în grup, la prima reprezentativă.

- Da...Sigur (oftează adânc)...

- Nu se poate așa ceva?

- Sigur că se poate orice în fotbal și în viață. Dar, dacă am face așa ceva, am fi iarăși unici în lume. Eu sunt interesat să văd unde joacă acești fotbaliști care au fost la naționala de tineret? Și mai vreau să știu ceva: câți dintre ei joacă, în mod constant, la cluburile lor?

- Păi, dintre vedetele acestei generații, Pușcaș e titular la Reading. Ianis Hagi e, deocamdată, rezervă la Genk...

- De Pușcaș am fost și noi foarte interesați în această vară. Din păcate, prețul unui împrumut de la Inter era foarte mare, nu era unul avantajos pentru noi. Dar ni l-am dorit mult, mai ales că, din ce am înțeles, el e capabil să joace și în bandă. Ar fi fost o soluție în plus pentru noi. Am fost în contact cu impresarul lui, dar, în final, am renunțat, fiindcă și dacă l-am fi împrumutat de la Inter, n-aveam garanția că îl vom putea transfera definitiv la finalul sezonului. Și să creștem jucători pe care apoi nu-i putem cumpăra, nu e cea mai bună soluție pentru noi. Pușcaș însă rămâne un jucător foarte interesant.

- De Ianis Hagi ce ziceți? Va reuși la Genk?

- Eu n-am stat să-i urmăresc meciurile, dar am văzut niște secvențe cu el. Într-adevăr, când pune piciorul pe minge, poate fi decisiv. Dar are concurență mare la Genk! Acolo, pe postul lui, a fost transferat cel mai bun om de la Plzen (n.r. - slovacul Patrik Hrošovský). O să aibă de furcă Hagi! Adaptarea lui va necesita timp. În puținele apariții pe care le-a avut, a făcut și lucruri bune.

Dar mai are o problemă. Ianis a fost adus pentru a-l înlocui pe Malinovskiy, plecat la Atalanta. Ucraineanul era liderul celor de la Genk și un jucător extrem de respectat de public și de colegi. De aceea, misiunea lui Hagi e cu atât mai dificilă.

- De Răzvan Marin ce spuneți? L-ați văzut, cu siguranță, la Standard Liege, unde era om de bază. De ce, deocamdată, nu reușește la Ajax?

- Acolo chiar că trebuie dat timp! Eu spun mereu: orice român care pleacă din competiția internă are nevoie de un an, un an și jumătate până devine jucător! Cunosc școala Ajax. Acolo există o logică a fotbalului în care joacă cei mai talentați, cei care au fost crescuți foarte bine. Academia Hagi și perioada de la Standard Liege nu i-au oferit lui Răzvan Marin saltul tehnic de care are nevoie pentru a juca la Ajax. Pe de altă parte, îl cunosc personal. Știu că are un caracter frumos, e un băiat serios, muncitor, un caracter foarte puternic. Are calitățile necesare pentru a reuși la Ajax, în timp. Dar, repet, acolo e crema fotbalului și e nevoie de multă muncă pentru a reuși!

- Vreau să vă întreb părerea legată de un subiect delicat. România riscă să joace fără spectatori, fie meciul cu Norvegia, fie pe cel cu Suedia. Huliganii au provocat noi incidente la meciurile cu Spania și cu Malta. De pildă, înaintea ambelor partide s-a strigat împotriva ungurilor...

(Pauză extrem de lungă) Eu sunt ungur. Vă întreb: și care e vina noastră?

- Ca o părere personală, eu cred că e vorba de o lipsă de educație din partea celor care scandează așa ceva...

- Da. E o lipsă de educație totală. Una deosebit de dureroasă. Prietenul meu cel mai bun e un român pe care nu concep să nu-l vizitez, atunci când mă duc acasă, la Târgu-Mureș. Și cum ar fi ca la un meci, el să sară și să scandeze “Afară, afară, cu ungurii din țară”? E o dobitocie atât de mare! Pur și simplu, așa ceva e peste puterea mea de înțelegere! Nu vreau să accept că nivelul cultural din România a ajuns atât de jos. Și, credeți-mă, aș spune la fel, dacă ar exista scandări similare împotriva românilor în Bulgaria sau în Ungaria! Și e groaznic că au fost astfel de scandări murdare în meciuri cu Spania și cu Malta, fără nicio legătură cu Ungaria! Dar ca să înțelegeți mai bine ce vă spun, o să vă povestesc un episod la care am fost martor într-un avion în Belgia.

- Vă rog...

- La un moment dat, la două scaune în fața mea, era un român care se certa la telefon cu prietena lui. Niște înjurături atât de murdare! Hai să ne înțelegem: înjurăm cu toții, dar știm unde e limita! În fine, acest om a înjurat atât de urât într-o conversație atât de lungă, încât un alt român, care făcuse o poză cu mine, s-a ridicat de pe scaun, s-a dus la acest om și a țipat la el: “Nu suntem obligați să-ți aflăm cu toții problemele personale și să-ți ascultăm înjurăturile”. Ei bine, când văd asemenea episoade și când aud că se scandează împotriva ungurilor în meciuri cu Spania și cu Malta, atunci îmi dau seama de ce suntem considerați țiganii Europei! Și, atenție, n-am nimic cu țiganii, dar știți ce vreau să spun. Și mai e ceva extrem de dureros.

- Vă ascult...

- Astfel de manifestări grobiene nu vin doar din partea unui grup restrâns, nu sunt doar 10-20 de inși care fac așa ceva la meciuri și pe care dumneavoastră îi numiți huligani.

Drama e că în România sunt numeroși oameni cu un astfel de comportament, cu o astfel de gândire. Și sunt tolerați de cei din jur. Asta e un lucru cu adevărat trist...

 

Lasă un comentariu