Printre prefacerile democratice de cea mai mare însemnatate, înfăptuite în România după 23 august 1944, a fost și crearea unui nou regim politic pentru naționalitățile conlocuitoare. Astfel, în cunoscutul Statut al naționalităților, adoptat la 7 februarie 1945 de către guvernul român, a fost statuat principiul după care toți cetățenii români, fără deosebire de rasă, naționalitate, limbă sau religie, sunt egali în fața legii, bucurându-se de aceleași drepturi civile și politice. S-a instituit pedeapsa pentru orice îngrădire a drepturilor cetățenilor sau stabilirea de privilegii pentru cetățeni, pe temeiul rasei, al religiei sau naționalității, precum și orice propovăduire a exclusivismului sau a urii și disprețului de rasă, religie sau naționalitate.
Aceste principii democratice au fost, ulterior, dezvoltate și stipulate în Constituția țării, devenind coordonate fundamentale ale politicii statului român, atât în problemele privitoare la naționalități, cât și în cele care priveau cultele. Astfel, în Constituția Republicii Socialiste România, în articolul 30, referitor la libertatea conștiinței, se stipulează: „Oricine este liber să împărtășească sau nu o credință religioasă. Libertatea exercitării cultului religios este garantată. Cultele religioase se organizează și funcționează liber. Modul de organizare și funcționare a cultelor religioase este reglementat prin lege".
În viziunea acestor principii fundamentale a fost elaborată, încă în anul 1948, Legea pentru regimul general al cultelor religioase, îmbunătățită ulterior potrivit realităților noi survenite în configurația societății românești. Potrivit acestei legi, „oricine poate să aparțină oricărei religii sau să îmbrățișeze orice credință religioasă, dacă exercițiul ei nu contravine constituției, securității și ordinei publice sau bunelor moravuri" (art. 1).
În articolul 3, al sus-citatei Legi, se arată că „Nimeni nu poate fi urmărit pentru credința sa religioasă sau pentru necredința sa. Credința religioasă nu poate împiedica pe nimeni de a dobîndi și exercita drepturile civile și politice și nici nu poate scuti pe nimeni de obligațiunile impuse de legi". În următorul articol, 4, este stabilit principiul că „Nimeni nu poate fi constrâns să participe la serviciile religioase ale unui cult". În lege sunt prevăzute și garantate o seamă de libertăți, cum ar fi libertatea de a-și desfășura activitatea potrivit învățăturii proprii religioase, de a avea un statut de organizare, aprobat și în conformitate cu legile țării și bunele moravuri, de a ține congrese, conferințe sau adunări generale, de a folosi, în manifestările și activitatea internă, limba maternă a credincioșilor, de a avea învățămînt religios pentru pregătirea personalului necesar etc.
În Republica Socialistă România, cultele religioase se bucură de libertăți depline pentru a-și exercita funcțiile lor spirituale, indiferent de caracterul național, concret al fiecărui cult. Toate cultele, inclusiv cele care aparțin naționalităților conlocuitoare, dispun de baza materială necesară. Astfel, spre pildă, în ceea ce privește cultele cu credincioși de naționalitate maghiară, putem spune că Biserica romano-catolică dispune de Episcopia de la Alba Iulia, cu 4 protopopiate: două protopopiate centrale la Oradea și, respectiv, Satu Mare, 369 parohii, 643 lăcașe de cult și 466 cimitire. Biserica reformată are o eparhie la Cluj-Napoca și una la Oradea, 13 protopopiate, 720 parohii, 919 lăcașe de cult și 978 cimitire. Biserica unitariană, cu eparhie la Cluj-Napoca, are 4 protopopiate, 121 parohii, 135 lăcașe de cult și 88 cimitire, iar Biserica evanghelică S.P., cu eparhie la Cluj-Napoca, are două protopopiate, 38 parohii, 46 lăcașe de cult și 13 cimitire.
În total, populația română de naționalitate maghiară din România dispune de cinci eparhii, 25 protopopiate, 1.248 parohii, 1.308 preoți, 1.743 lăcașe de cult și 1.546 cimitire.
Datele menționate, însă, trebuiesc corelate cu faptul că statul român acordă o mare atenție conservării și păstrării intacte și a lăcașurilor de cult aparținând naționalităților conlocuitoare, ca, de altfel, ale tuturor cultelor. În ultimii ani au fost renovate peste 500 biserici, dintre cele aparținând cultelor ce deservesc populația maghiară; au fost restaurate, inclusiv cu fondurile statului, 364 biserici, declarate monumente istorice și ca atare ocrotite de lege; s-au construit, de asemenea, 16 biserici, 7 case de rugăciuni.
La această bază materială, se adaugă învățămîntul teologic pentru asigurarea cadrelor bisericești necesare.
Astfel, la Alba Iulia există un Institut teologic romano-catolic și o școală de cantori; la Cluj-Napoca există un Institut teologic pentru cultele protestante, cu trei secții de limbă maghiară: reformată, unitariană și evanghelică S.P. Cadrele didactice ale acestor unități de învățămînt sunt retribuite în întregime din fondurile statului, în condiții egale cu cadrele didactice din învățământul de stat. De altminteri, important este de reținut faptul că statul acordă importante sume de la buget pentru retribuirea slujitorilor cultelor, inclusiv a acelora la care ne referim. Numai în anul 1984, cultele romano-catolic, reformat, unitarian și evanghelic au primit din partea statului aproape 15 milioane de lei pentru retribuirea clerului și a cadrelor didactice din învățămîntul teologic.
Posibilitățile cultelor religioase de a se manifesta potrivit principiilor pe care le profesează rezultă din activitatea nestânjenită pe care o desfășoară pe toate planurile, inclusiv cel al tipăriturilor în limba propriei naționalități.
Nu putem trece cu vederea nici climatul de frățietate și sincer ecumenism; care caracterizează relațiile dintre toate cultele, nu o dată apreciat elogios chiar de factori de răspundere ai unor organizații religioase internaționale. Colaborarea dintre cultele religioase din Republica Socialistă România se desfășoară nu doar la nivelul comunităților ecleziastice, între slujitori și credincioși, ci - și aceasta e vrednic de reținut - la nivel teologic. Semestrial se țin conferințe interconfesionale cu profesorii școlilor de învățământ teologic care se organizează alternativ de Institutele teologice universitare - ortodox și protestant - din București, Sibiu și Cluj-Napoca. Cu acest prilej se dezbat problemele teologice care preocupă și marile organizații creștine internaționale, punctele de doctrină teologică care frământă creștinătatea contemporană, temele înscrise pe ordinea de zi a dialogurilor dintre Biserici și religii. Elaboratele ce se prezintă la conferințele interconfesionale nu rămân doar în cercul profesorilor de teologie, ele sunt publicate pe larg sau în rezumat în reviste teologice.
(Va urma)
