Napoleon Bonaparte ceda adesea acceselor de furie, câteodată azvârlind obiecte grele către miniștrii săi și asupra altor subordonați. Accesele sale de furie au devenit mult mai intense după ce averile sale au început să scadă și națiunile Europei începeau să aibă victorii împotriva sa. Frica înfrângerii pare să-l fi apăsat greu. În tot timpul în care a fost la putere, Napoleon era pregătit mereu pentru sinucidere, purta o fiolă cu doză mortală de opiu în jurul gâtului. Se pare că a început să poarte fiola în 1812, după ce aproape că a fost capturat de cazaci în timpul campaniei din Rusia. După înfrângerea dezastruoasă din Rusia și cea la fel de nimicitoare care a urmat, Bătălia Națiunilor (Bătălia de la Leipzig) - unde toți inamicii pe care și i-a făcut s-au coalizat, și au lovit cu putere în armata sa aflată în retragere, Napoleon a decis că este timpul să își curme suferința și a băut opiul. Totuși, tăria otrăvii se diminuase de-a lungul anilor și doar l-a îmbolnăvit foarte puternic. Mai târziu, pe Elba, Napoleon a vrut să se împuște, însă unul dintre servitorii săi îi golise praful de pușcă din pistol. Reîncărcarea armelor, în acele vremuri, era destul de anevoioasă și laborioasă, destul timp în care Napoleon să apuce să se răzgândească și să renunțe definitiv la ideea de a se mai sinucide.
