NUTRIENȚII PLANTELOR

În cazul plantelor, ele au nevoie de 16 substanțe minerale esențiale. 13 dintre acestea provin din sol. În caz că lipsește din sol un element nutritiv sau este în cantități insuficiente, va afecta creșterea și sănătatea plantei, iar producția va fi diminuată. Nutrienții principali sunt azotul, fosforul și potasiul, cei secundari sunt calciul, magneziul și sulful, elementele esențiale sunt hidrogenul, oxigenul și carbonul, iar microelementele sunt borul, manganul, fierul, zincul, molibdenul, cuprul și clorul. Pentru fabricarea îngrășămintelor agricole, la Combinatul Chimic Azomureș se folosesc materii prime din surse naturale, pentru obținerea elementelor: rocă fosfatică, apatită, dolomită, polisulfat și clorură de potasiu. Alte elemente se obțin prin procedee chimice din surse naturale, din materii prime precum sulfatul de potasiu, borax și oxid de zinc. Să vedem ce importanță are azotul pentru plante.

Azotul este unul din elementele fundamentale ale plantelor, care determină masa vegetală și a sistemului reticular, duce la creșterea producției, cu rol major asupra producerii vitaminelor, acizilor organici, deci, a calității producției, îmbunătățind conținutul și calitatea proteinelor. Insuficiența azotului determină încetinirea sau oprirea creșterii plantelor, se reduce drastic producția pe unitatea de suprafață.

Lipsa azotului la plante se observă prin faptul că îngălbenesc frunzele. Azotul din plante este benefic pentru oameni, fiindcă face parte din toate proteinele pe care le consumă oamenii. Proteinele vegetale furnizează aminoacizii esențiali de care organismul uman are nevoie, pentru a produce proteine.

Fosforul este foarte important pentru plante, în primele faze de dezvoltare, cât și în perioada de coacere. Asigură dezvoltarea rădăcinilor, scurtează perioada de maturizare, crește rezistența plantelor. Fosforul este elementul esențial pentru înmagazinarea energiei și transportul ei în celulă. Insuficiența fosforului la plante încetinește creșterea rădăcinilor, plantele au aspect de nanism, adică sunt mici, frunzele se colorează într-o nuanță roșu-violaceu, duce la întârzierea înfloririi și a coacerii, afectează în sens negativ producția și calitatea. Fosforul pentru organismul uman este important deoarece reglează cantitatea de calciu, determină dezvoltarea sistemului osos și are rol decisiv în transferul de energie la nivel molecular.

Potasiul, pentru plante, are rol de a controla regimul lor hidric, a absorbției, diminuând sensibilitatea lor în caz de secetă. Are rol foarte important în privința calității recoltelor, cum ar fi: aromă, culoare, gust, și influențează durata de păstrare a produselor agricole, fără a li se afecta calitatea. Insuficiența potasiului determină dereglarea creșterii și a calității plantelor, insuficiența relativă de apă.

Lipsa potasiului la plante se recunoaște prin faptul că marginea frunzelor se necrozează, îmbătrânesc prematur, se usucă, maturizarea plantelor devine neuniformă. Potasiul din plante este important pentru organismul uman, deoarece contribuie la controlul ritmului cardiac, utilizează carbohidrați și dezvoltă proteine, este esențial pentru echilibrul pH-ului din organism și contribuie la creșterea normală.

Calciul este în structura plantelor și influențează permeabilitatea membranelor celulare și a țesuturilor vegetale, asigură calitatea pentru consum, păstrare și industrializare. Alături de potasiu, contribuie la echilibrul hidric celular și al celui cationic, influențează creșterea echilibrată a plantelor și dezvoltarea sistemului reticular. Insuficiența calciului are ca efect oprirea creșterii, prin răsucirea frunzelor tinere, li se uscă vârfurile la creștere, scade rezistența plantelor, cât și, la depozitarea lor, unde provoacă instalarea unor boli de depozit, mai ales în cazul fructelor. Pentru organismul uman, calciul este important pentru rezistența sistemului osos și dentar. Rol important în conexiunile neuronale și contracțiile musculare.

Magneziul intervine în procesul fotosintezei, prezent ca ion central în clorofilă, astfel că influențează cantitativ producția vegetală și contribuie la calitatea producției vegetale. Insuficiența magneziului la plante se recunoaște prin modificarea culorii nervurilor, de la verde, la nuanțe de verde deschis, galben, și poate duce la uscarea prematură a plantei. Pentru organismul uman, magneziul contribuie la buna funcționare a sistemului muscular și nervos, menține ritmul cardiac regulat, contribuie la buna dezvoltare a sistemului osos și este necesar pentru producerea de energie.

Sulful are rol important în nutriția plantelor, favorizând creșterea producției vegetale, contribuie la procesul de fotosinteză, atribuie rezistență la ger, la cicatrizarea rănilor plantei, la germinarea semințelor și a calității producției vegetale, prin sinteze de aminoacizi și proteine cu sulf, esențiale metabolismului uman și vegetal. În caz de insuficiență de sulf, frunzele tinere ale plantelor îngălbenesc, încetinesc și opresc creșterea. Pentru organismul uman, contribuie la menținerea sănătății părului, pielii și unghiilor, cât și la producerea de insulină.

Zincul, la plante, este indispensabil, având o contribuție esențială la creștere, le sporește rezistența la ger și secetă. Favorizează creșterea conținutului de triptofan, un precursor al auxinei, un important activant al unor sisteme enzimatice, în care acționează o multitudine de metaloenzime. Insuficiența de zinc duce la scăderea producției, degradarea boabelor sau fructelor, duce la apariția unor cloroze în benzi, de culoare galben-albicioase, la frunze. La pomi, determină creșteri anuale foarte reduse ale lăstarilor, cu frunze mici, dispuse în rozetă. În cazul viței-de-vie, determină margini neregulate ale frunzelor, decolorări între nervuri și lăstari, cu internoduri scurte. În cazuri grave, poate determina nanismul plantelor, cu vârfurile de creștere puternic îngălbenite. Cele mai sensibile plante la lipsa de zinc sunt vița-de-vie, porumbul și unele leguminoase. Pentru organismul uman, zincul ajută la întărirea sistemului imunitar împotriva bacteriilor și a virușilor, cu rol important în dezvoltarea cognitivă și creșterea celulară.

Borul participă la metabolismul plantei, previne îngălbenirea frunzelor tinere, putrezirea la sfecla de zahăr și a inflorescenței la conopidă, crește rezistența la toate bolile foliare și este cel mai important microelement în germinarea și viabilitatea polenului, favorizează înflorirea și fructificarea. Insuficiența borului provoacă cianoza, răsucirea și deformarea frunzelor superioare, oprește creșterea și dezvoltarea plantei, determină sterilitatea la înflorit, o slabă productivitate în formarea fructelor la pomii fructiferi și alte culturi. La organismul uman contribuie la dezvoltarea oaselor, întreținerea membranelor celulare, reduce simptomele artritice și facilitează activitățile hormonale.

Lasă un comentariu