UN GUVERN NUMIT DORINȚĂ

Distribuie pe:

Zicala aceea cu dorința și putința se potrivește ca o mănușă în cazul Guvernului ce va să vină. Într-adevăr, dorința e mare, dar putința mai mică, pentru că resorturile de care depinde validarea și instalarea lui sunt în mâinile altora. Și nu întâmplător a celor debarcați de la guvernare, mai mult cu forcepsul decât printr-o procedură larg democratică. Se știe bine că PSD a fost înlăturat de la putere, de către fosta Opoziție, în frunte cu PNL, și dirijată îndeaproape de președintele Iohannis, în urma unor procedee greoaie, în care acestora le-au trebuit săptămâni de-a rândul de negocieri, ca să adune cele 233 de voturi minim necesare, și câteva pe deasupra, ca marjă de siguranță. Un fel de “Victorie a la Pirus”, adică pe muchie de cuțit sau trasă de păr.

Faptul că lucrurile au stat așa, cu efecte nocive imediate, dar și pe termen mediu, se vede și din modul în care decurg facerile acestui guvern, pus oarecum la cazne de majoritatea parlamentară a PSD, dar și de dificultățile în negociere cu aliații de coaliție, care acum se lasă greu convinși să pună umărul la construcția noului Executiv.

Aliații de ieri ai PNL, care nu sunt puțini, șase la număr, deși fiecare în parte nu constituie cine știe ce, procentual, pe eșichierul politic, se dau mari la pretenții, fiecare adjudecându-și-le la sânge, astfel încât, obligat să cedeze fiecăruia puțin câte puțin, nu știm ce se va mai alege din punctele forte ale promisiunilor PNL, cu care a intrat în grațiile alegătorilor. Amintim aici de angajamentele privind intensificarea lucrărilor de infrastructură, îndeosebi construcția de autostrăzi și modernizarea căilor ferate, fără penali în funcțiile publice, reintroducerea votului în două tururi pentru primari și refacerea încrederii în instituțiile statului, prin reașezarea activității acestora pe principiile slujirii interesului țării, al cetățeanului și multe altele, cum ar fi, bunăoară, un nou tip de relații cu Republica Moldova.

Ei, tocmai aici se pare că se încurcă lucrurile. Dacă la primul punct, adică la intensificarea modernizării infrastructurii, toți actorii politici au același punct de vedere, în cazul celorlalte subiecte lucrurile se nuanțează. Cerința fără penali în funcțiile publice susținută, deocamdată, puternic, de USR, nu este interesantă pentru ALDE, dar nici pentru alte partide politice, îndeosebi PNL, UDMR, Pro România, care nu agreează o exigență de gradul zero în această poveste. De ce? Pentru că fiecare, în parte, își are corupții săi, iar în acest caz politica devine pentru ei un non sens, adică lipsită de speranța de a se îmbogăți pe această cale.

De o mare importanță pentru bunul mers al democrației este reintroducerea alegerii primarilor în două tururi de scrutin. După cum se știe, această lege de fier a democrației care dă soliditate actului electoral, în sensul câștigării fotoliului de primar de către candidatul care a adjudecat cel puțin 50 la sută plus unu din opțiunile alegătorilor a fost pur și simplu siluită prin voința PSD și UDMR, foarte interesate de promovarea surogatului de alegeri, care dădea câștig de cauză din primul tur, acelui candidat care întrunea cel mai mare număr de voturi, din șirul celor înscriși pe listă, indiferent dacă acest procent era de 15 sau 20 la sută, în cel mai bun caz. O adevărată mascaradă, un fel de primul venit, primul servit, ca la orice tarabă. O bagatelizare a actului electoral, o desconsiderare a celui venit la urne pentru a da câștig de cauză celui mai bun candidat.

Nu știm exact cât a câștigat PSD din această mascaradă electorală, dar UDMR este marele ei beneficiar, având în vedere practica sa total nedemocratică de a nominaliza un singur candidat al maghiarilor în localitățile cu populație mixtă, cum este și cazul municipiului Târgu-Mureș, spre deosebire de celelalte partide românești, care vin, fiecare, cu propriul candidat, erodând, astfel, grav șansele de câștig ale celui mai bine plasat. Dacă acest principiu imbecil, care poate fi numit “joaca de-a alegerile” ar fi funcționat și la scrutinurile locale din vara anului 2000, iar șansa ca municipiul Târgu-Mureș să aibă un primar român, ar fi fost zero. Dacă PNL va renunța la materializarea alegerilor primarilor în două tururi înseamnă că strădania lui de a accede la guvernare capătă un non sens. De ce? Pentru că în celelalte obiective propuse a le realiza, speranțe prea mari nu vom avea. Nici în domeniul autostrăzilor, în repunerea pe făgașul normal al justiției, și nici în protejarea identității noastre pe plan extern sau intern.

Dacă, ceva, ceva a mai rămas din Platforma PNL, spre binele românilor, vom afla pe parcursul guvernării acestuia. Dar până atunci mai e cale de o poștă, pentru că trecerea prin “furcile caudine” ale PSD, care domină viața parlamentară, nu va fi ușoară. Ca dovadă, membrii noului cabinet au întâmpinat zilele acestea hopuri puternice în comisiile de audiere a miniștrilor propuși, lucru ce va fi extins și asupra dezbaterilor de luni în plenul Parlamentului, la ședința de învestitură. Și chiar dacă veto-ul comisiilor de specialitate este consultativ, el va avea efecte la dezbaterile din plen și la vot.

În concluzie, nu există certitudinea că acest guvern va fi validat în plen lunea viitoare, chiar dacă toți miniștrii ar primi aviz favorabil din partea comisiilor de specialitate dominate de către PSD, care, suntem siguri nu vor uita să-și plătească polițele. Ca urmare, căderea la votul de luni, 4 noiembrie a.c., a noului guvern, este posibilă, urmând configurarea unei noi echipe guvernamentale, fapt care ar adânci și mai mult criza politică pe care țara o traversează.

Evident, cu toată opoziția PSD, în cele din urmă, la Palatul Victoria, tot va fi instalat un guvern PNL. Ce va fi mai departe este o nouă problemă. Cu un Parlament în mâinile PSD, Guvernul Orban sau care va fi, va avea o viață dificilă și nu excludem ca acesta să aibă soarta guvernului Cioloș, care, transformat în vinovat de serviciu, a devenit un cal de bătaie al PSD, pe care acesta din urmă și-a construit ulterior o foarte bună propagandă electorală, consfințită în răsunătoarele alegeri din 2016.

În consecință, sunt șanse ca istoria să se repete după același scenariu și, dacă alegerile prezidențiale vor fi în favoarea PNL, prin erodarea imaginii, n-ar fi exclus ca la cele locale și parlamentare lucrurile să decurgă în defavoarea lor. Atunci, ne întrebăm, unde este câștigul acestui efort, dacă el a fost făcut la momentul oportun și dacă graba indusă nu strică treaba.

Noi înțelegem, în parte, rostul jocurilor democratice, suntem de acord cu alternanța la Putere, dar nu oricum și cu orice sacrificiu, mai ales când costurile acestora sunt suportate de noi, toți. Pentru că o criză politică, mai ales dacă este artificial prelungită, duce la dereglarea funcționării societății în absolut toate domeniile, la pierderi de tot soiul, de la cele economice la cele de bună conviețuire și de imagine, atât internă cât și externă. Ne îndoim că în lupta pe viață și pe moarte pentru putere, politicienii noștri mai au timp să se gândească și la destinul “țărișorii lor”. Ar trebui să o facă, pentru că din această neînțelegere a rolului și rostului lor în ecuația Puterii, sfidând de fiecare dată interesul național, siluindu-l, bagatelizându-l, punându-l undeva la o parte și apoi uitat de lume, prioritizându-și doar interesele personale și de partid, au făcut în aceste trei decenii, din această țară frumoasă și bogată, care de mult trebuia să fie în fruntea continentului, o adevărată rușine a Europei. Cine are urechi de auzit și ochi de văzut, ar trebui să ia aminte.

Lasă un comentariu