MARELE - MIHAI VITEAZUL

Distribuie pe:

Toate în viața acestui om au fost mari și vijelioase, speranțele ca și amăgirile, bucuriile ca și durerile, biruințele ca și înfrângerile, strașnic și fulgerător a fost în uimitoarea lui înălțare, ca și în tragicul său sfârșit. A trăit printre primejdii, dar a trezit cu dragostea lui de neam și țară vitejia de poveste a ostașilor săi, iar în scurtimea celor 8 ani cât a domnit, a lămurit cu puterea armelor și a faptelor sale, dreptul la viață pe aceste pământuri ale neamului românesc.

Mihai a fost o minune, un fulger orbitor de lumina înneguratelor vremi. În el, românii, românii toți, și-au zărit, în scăparea unei clipe de noroc, pe-ntâiul bărbat izbăvitor al visului lor mare și drag, unirea în veci de veci a acelora trăitori de-o parte și de alta a Carpaților, care vorbesc și simt românește, despărțiți până atunci de granițe vremelnice. Împrejurările i-au fost prielnice, țara a fost cu el, simțindu-l aproape la bucurii și necazuri, toți purtând în tainița sufletului lor această nesperată năzuință de unire.

Au răspuns chemării sale, cu înflăcărare și nădejde, robii pământului, oștenii lui cei neînfricați, boierii de țară, simțind cu toții că norocul le este aproape și că domnul lor Mihai, ocrotit de Măritul, le va înfăptui dorința lor arzătoare, să fie cu toții una, așa cum au fost în vremile bătrâne, știind că doar ea, unirea, este puterea biruitoarei și ocrotitoarei libertăți.

A însemnat atunci Mihai pământul acestei țări cu urma trecerii sale îngloriate la Hârșova, Silistra, Putineiu, Șerpătești, Rusciuc, Brăila, Călugăreni, Șelimbăr, Gorăslău și altele, în care el, marele MIHAI, a fost stea călăuzitoare spre legendare izbânzi care au rămas și vor rămâne tainice clipite ce vor înfiora sufletul tuturor românilor.

Iar în clipa lui supremă de înălțare și bucurie, când Alba Iulia i-a deschis porțile închinându-i-se, acolo și-atunci, el și-a împlinit “pohta ce-a pohtit” sufletul său bun și răbdător întru toate cele, UNIREA TUTUROR ROMÂNILOR SUB UN SINGUR SCEPTRU.

Pentru o clipă, lumea creștină a amuțit de uimire, dușmanii lui s-au cutremurat simțind că prea e înălțătore gloria și mărirea sa, prea înfricoșător gândul că exemplul acesta ar putea fi urmat și de alte popoare, că lumea s-ar putea schimba și nu ar mai încăpea în planurile celor mari și puternici din jur, polonezii, ungurii, turcii.

Pentru românii cei mereu dezbinați de vremelnicele interese ale celor puși în fruntea lor, să le croiască destinul, acea zi a măritului și neuitatului leat 1600 a fost poate cea mai așteptată, mai înălțătoare și mai frumoasă zi din istorie.

Dar bucuria tuturor a fost, ca de atâtea ori, prea scurtă, pentru că, în acel însângerat august 1601, la Turda, ceea de rușine, din ordinul mișelesc al generalului Basta, a căzut capul și brațul celui care a fost clipa și steaua nemurită a demnității noastre, visul și năzuința ei dintotdeauna, MAREA UNIRE. Căzând sabia care a făcut unirea, a căzut și ctitoria sa, dar a rămas adânc în mintea și inima tuturor ideea că odată și odată tot vom izbuti și vom face pentru totdeauna, “pohta ce-a pohtit-o” atunci marele Mihai.

Așa l-a prezentat pe marele Mihai Viteazul, miercuri, 13.11.2019, la Casa Iancului, domnul profesor MIHAI MONORANU, cu completări din partea domnilor prof. GHEORGHE NISTOR, jrs. IOAN BERȚA, dr. VOICA FOIȘORENU, cu frumoasele cântece ale corului filialei Mureș a Ligii Pensionarilor, condus de prof. FLOAREA PERȚE și cu poeziile poeților dr. MARCOCI DORIAN, jrs. SILVIU RAȚIU și subsemnatul.

De ce e atât de important Mihai Viteazul? Pentru că, pe lângă faptul că a fost cel mai mare strateg al Europei vremii sale, pe lângă faptul că a fost un mare diplomat, că victoriile sale au fost răsunătoare și importante pentru libertatea Țărilor Române, el a sădit în inimile românilor, pentru prima dată, ideea conștiinței de neam, idee care atunci când va avea și un ideal bine definit, se transformă în conștiință națională, cea mai puternică forță a unei națiuni. Noi, astăzi, nu mai avem așa ceva, motiv pentru care putem regresa din națiune în țară, mai apoi în popor, popoare, comunități, etc. Doamne ferește!

Lasă un comentariu