“Mulțumesc tuturor românilor care au mers astăzi la vot și mulțumesc din inimă celor care mi-au acordat încrederea lor! Pentru milioanele de români care cred în mine și în Partidul Social Democrat, dar și pentru viitorul țării noastre, care nu poate fi sacrificat în numele austerității și al monopolului de putere, continuăm lupta!”
Așa a scris pe contul ei de socializare, imediat după aflarea rezultatelor alegerilor de duminică, Viorica Dăncilă. ... Va-si-li-ca. “Veorica”. “Veo”. “Proasta”, “analfabeta”, “inculta”, “aia” care, “cum deschide gura, cum spune o prostie” etc. Plus că nici nu știe cum se calculează aria cercului, ce nenorocire pentru viitorul țării. Unde mai pui că nu știe nici “să vorbește” englezește, ca Eba sau, ca să dăm un exemplu mai recent, ca dl Orban (zis și cel Bun, spre a-l diferenția de omologul cel ungur și Rău), care tocmai a grăit, în limba lui “Șecspir”, că a dărâmat “ză Dăncilă govărn” ca să aducă “o modestă contribuție” la consolidarea PPE. Gura păcătosului... Și, dacă tot am ajuns în zona lingvistic-electorală, să amintim, în trecere, că, și din bula...elitist-ozonată au răzbătut exprimări precum “politica care”... și “doamne ferește să te culci seara sănătos și să te trezești, dimineața, mort”, dacă continuă “să se propagheze” tot felul de știri false. Bine, după cum ne aducem aminte, și vaporul dlui Băsescu era cât p-aici să se “scufundaseu”... Dl Constantinescu găsise și dânsul o balegă solidificată și a jurat că e o rocă din epoca precambriană, în vreme ce predecesorul său, dl Iliescu, se rătăcise prin “meandrele concretului”, în timp ce dl Iohannis, sfidând legile fizicii, ne povestea ce făcea dânsul cu dna Carmen, în “viața anterioară”. Fiecare cu deformația sa profesională.
Dar să nu divagăm. “Alegerile din 24 noiembrie 2019 sunt un proces electoral pregătit îndelung de serviciile secrete și de factorii de putere din Comisia Europeană. S-a lucrat masiv ca partidul preocupat de creșterea redevențelor și de blocarea expatrierii mascate de profit să fie mai puțin credibil, adică să fie compromis, să fie coborât cât mai jos în sondaje și ridiculizat cu orice prilej, în așa fel încât România - sursă de profit greu de controlat - să nu încapă pe mâna cuiva care ar încurca socotelile”. Concluzia aparține unui analist politic “bătrân și de stânga” (horibile dictu, vorba strămoșului latin), a fi de stânga, în România, constituind, în zilele noastre, o adevărată “mârlănie”. Bineînțeles, “boșorogul” a fost spurcat și beștelit, tone de lături revărsându-i-se, de pe facebook, drept între ochi.
Revenind, însă, la mesajul dnei Dăncilă: se pare că viitorul țării noastre poate fi sacrificat în numele monopolului de putere. Problema este că, potrivit zicalei “Ferește-mă, Doamne de prieteni...”, lovitura de grație vine, în mod absolut rușinos, chiar de la “coledzii” din partid: în timp ce, pe tot parcursul campaniei electorale, bravii bărbați ai PSD au stat ascunși după perdele ori pe sub fustele nevestelor, “în teritoriu”, “proasta de Veo”, aruncată în “groapa cu lei”, a făcut față, cu răbdare, sutelor de întrebări, unele de o obrăznicie greu de calificat, altele de o idioțenie crasă, ale activiștilor securistoizi și ale mercenarilor plătiți cu ora, pe care, dacă i-ai întreba ce e Comuna din Paris, ar zică e o “locație” rurală, unde se duc parizienii la căpălit, când se satură de viața în mediul urban.
...Iată că, după ce “inculta” le-a adus un milion de voturi în plus față de primul tur, spălând, cât de cât, rușinea și neputința de care au dat dovadă, cu toate bâlbâielile și cușluielile lor, ante și, mai ales, post Dragnea, “titanii” gândirii pesediste, în dispreț total, dacă nu față de Dăncilă, măcar față de electoratul fidel, au ieșit de pe unde “stătuseu” pitiți, deciși să revoluționeze partidul: jos Dăncilă, jos sigla, jos trandafirii, jos numele! Sus Grindeanu, sus Tudose! (Dovadă că serviciile “nu doarme”, ba chiar au mai primit niște firfirei în plus, la rectificarea bugetară, că li s-or fi tocit timpanele de atâtea “interceptări”, și pixurile de atâtea “protocoale” semnate.) După campania electorală absolut dezastruoasă de care avut parte Viorica Dăncilă, se impune, imperios, o “analiză a cauzelor eșecului” de la prezidențiale. Te și întrebi: oamenii aceștia sunt duși cu sorcova sau doar hapsâni să înșface o dărabă cât mai măricică din cașcavalul puterii? Chiar au crezut, vreo clipă, că vor câștiga prezidențialele? Și încă o șmecherie transparentă ca lumina zilei: partidul - pe cale să devină un fel de Cooperativa “Șapca și laibărul” - să nu mai fie condus de un singur lider, ci, în mod democratic, păstorit de “o conducere comună”, în devălmășie, la paușal, până la congres (în cazul, puțin probabil, că mai poate fi vorba de vreun congres, din lipsă de congresmeni și congresmene), așa încât responsabilitățile să poată fi pasate, lejer, de la unul la altul, ca, la o adică, să răspundă toți, adică nimeni. Salutăm, cu adâncă plecăciune, revenirea, din sufragerie în politică, a dlui Gabriel Oprea. “Interesul național” e pe mâini bune.
...Deocamdată, în “mediile democratice”, fericirea electorală e în toi. Se pune problema alegerilor anticipate. Nu sunt ele prea constituționale, dar asta nu-i o problemă, că, oricum, cine mai respectă Constituția? Dinspre Europa vin semnale încurajatoare și mângâieri pe creștet. “Înalta Poartă” e mulțumită că România, în fine, dă semne că se cumințește. Dar, că totuși... creșterile astea de salarii și pensii ar putea dăuna grav sănătății, ba chiar ar produce dezechilibre în ecosistemul planetar, după cum ne-a informat dl Cîțu, stăpânul găurilor. Să luăm aminte, dară...
Ah, sfântă și tradițională slugărnicie autohtonă, cum o să te dezvolți tu, multilateral și plenipotențiar, în cincinalul ce va să vină!...
...Că, adică, dacă până acum, am stat cu capul plecat, la ușa Bruxelles-ului, de-acum, ne vom târî în genunchi sau, mai rău, chiar în patru labe, roată-mprejur, calculând... aria cercului și volumul ploconelii.
