A fost primul român care a reușit să primească premiul Nobel, chiar dacă atunci avea și cetățenie americană.
S-a născut în cadrul unei familii de intelectuali, la Iași, la 19 noiembrie 1912. A absolvit Facultatea de Medicină din București cu brio și a obținut titlul de doctor în medicină în anul 1940.
După ce a devenit doctor, a fost rugat, împreună cu alți medici, să îl ajute pe Tudor Arghezi să scape de o sciatică extrem de dureroasă, care nu răspundea la niciun tratament, aceștia chiar gândindu-se să îi pună numele de “Boala lui Arghezi”. Deși Palade nu a reușit să-l vindece categoric, a decis ca pacientului să i se întrerupă administrarea de morfină. Mai târziu, în 1968, Arghezi, scutit de dureri în urma unor injecții făcute de Dimitrie Grigoriu-Argeș, avea să scrie piesa “Seringa”.
În 1946, Palade a plecat împreună cu soția sa în Statele Unite ale Americii, unde a lucrat la Universitatea Rockefeller din New York. Printre alte descoperiri ale sale, se remarcă mai ales explicația mecanismului celular al producției de proteine. El a descoperit ribozomii, numiți acum “corpusculii lui Palade”.
Împreună cu cercetătorul Keith Porter a editat “The Journal of Cell Biology”, una dintre cele mai prestigioase publicații științifice din lume.
În 1961 a fost ales membru al Academiei de Științe a SUA, iar în 1975 a primit titlul de membru onorific al Academiei Române, după ce a luat Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie în 1974.
Începând din 1973, s-a transferat la Universitatea Yale.
A fost premiat și de președintele american Ronald Reagan, care, pe data de 12 martie 1986, i-a conferit Medalia Națională pentru Știință.
Abia în anul 2007 i-au fost oferite onorurile cuvenite și din partea Statului român, fiind decorat cu Ordinul național “Steaua României”.
Moartea sa a survenit la 96 de ani, în SUA, la 8 octombrie 2008.
Foto: Stockholm, 10 decembrie 1974. Albert Claude (al treilea de la stânga), urmat de Christian de Duve, George Emil Palade (în centru) și Alexandr Soljenițîn (al doilea din dreapta)
