Deși iarna meteorologică sosește încă de la 1 decembrie, începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al solstițiului de iarnă, un fenomen legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, reprezentând consecința mișcării reale a Pământului în jurul Soarelui.
Potrivit Observatorului Astronomic “Amiral Vasile Urseanu” din București, axa polilor Pământului își păstrează (în primă aproximație) direcția fixă în spațiu, ea fiind înclinată cu 66° 33' față de planul orbitei terestre. Din acest motiv, Soarele parcurge, în decurs de un an, cercul sferei cerești, numit “ecliptică”, a cărui înclinare față de ecuatorul ceresc este de 23° 27'.
La momentul solstițiului de iarnă, Soarele se află în emisfera australă a sferei cerești, la distanța unghiulară maximă de 23° 27' sud față de ecuator, el efectuând mișcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit “tropicul Capricornului”. Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.
La data solstițiului de iarnă, Soarele răsare cu 23° 27' la sud de punctul cardinal est și apune tot cu același unghi spre sud față de punctul cardinal vest.
Ținând cont de latitudinea medie a țării noastre, de 45°, la momentul amiezii Soarele “urcă” la numai 21° față de orizont. În consecință, la această dată, durata zilei are valoarea minimă din an, respectiv de 8 ore și 50 minute, iar durata nopții are valoarea maximă de 15 ore și 10 minute.
În acest an (2019), momentul solstițiului de iarnă, în România, are loc la 22 decembrie, dimineața la ora 6.19, dată de la care durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea, în mod corespunzător, până în jurul datei de 21 iunie, când se înregistrează solstițiul de vară (cea mai lungă zi din an și cea mai scurtă noapte).
