A doua zi după Botezul Domnului este închinată preamăririi Sfântului Ioan Înaintemergătorul, ultimul și cel mai mare dintre prorocii Legii Vechi. Elisavetei și preotului Zaharia, bătrâni fiind, Dumnezeu le-a ascultat ruga și le-a dăruit un fiu. Ioan a avut o naștere vestită de Arhanghelul Gavriil, care s-a arătat lui Zaharia pe când slujea în templu. Pentru că bătrânul nu a crezut cuvintele trimisului lui Dumnezeu, a fost pedepsit să nu poată vorbi până la nașterea pruncului. Graiul i-a revenit numai ca să poată rosti numele celui nou-născut. Încă de foarte tânăr, Ioan a fost Prooroc al pocăinței, iubind înfrânarea și viața aspră din pustia Iordanului, unde trăia, mărturisea și boteza în Iordan pe cei ce credeau în el. Predica lui era: schimbarea vieții, întoarcerea la Dumnezeu și împăcarea cu El, pentru a primi viața nouă, pe care o aduce Împărăția lui Mesia. El era cel dintâi care făcea ceea ce spunea, prin înfrânarea și viața grea pe care o ducea: îmbrăcat în haina aspră de păr de cămilă, nu mânca pâine, nici vin nu bea, hrănindu-se doar cu lăcuste și miere sălbatică.
Botezul lui Ioan nu era botezul nostru, al creștinilor. Apostolul Matei îl descrie în Noul Testament ca propovăduind: “Eu vă botez cu apă spre pocăință, Mesia vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc, spre mântuire”. Ioan este pentru Mântuitorul un martor al lui Dumnezeu, de mare încredere. Momentul de culme din viața Sfântului Ioan este atunci când descoperă, printre oamenii din vremea lui, pe Hristos - Mesia, după ce a văzut Duhul Sfânt pogorându-se asupra Lui din cer, ca un porumbel. Atunci înțelege că Iisus era de fapt “Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica păcatele lumii”. De atunci slujirea Sfântului Ioan se schimbă într-o fierbinte dăruire.
În lupta pentru trezirea sufletelor, Sfântul Ioan l-a mustrat pe regele Irod Antipa care și-a izgonit soția, trăind cu femeia fratelui său, Filip. Mânia Irodiadei l-a urmărit, Ioan fiind întemnițat la Maherus, dincolo de Iordan. La ospățul de ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei, Salomeea, a dansat atât de plăcut, încât regale i-a făgăduit orice-i va cere. Prin dansul fiicei sale, Irodiada a obținut capul marelui Prooroc. Astfel s-a mutat la cer prietenul Mirelui, ca Mucenic al Legii Domnului.
