Joaca de-a democrația este îndeletnicirea preferată a noii clase politice românești, pe care o practică cu o crasă inconștiență încă de la începuturile sale, din decembrie 1989. Fac neîncetat acest lucru, fără să-și dea seama că prin demersul lor demențial pun în joc soarta unei națiuni, care de trei decenii se zbate în nevoi și neîmpliniri, plătind cu vârf și îndesat oalele sparte ale unor neaveniți, ce clamează sus și tare că tot ceea ce întreprind o fac în numele democrației și al poporului, dar care cred în același timp că principiile acesteia pot fi încălcate sau ignorate după bunul lor plac.
Sunt nenumărate cazurile în care instituțiile noastre, așa-zis democratice, au călcat strâmb, adică au mers mereu pe lângă subiect, dar pare că niciodată lucrurile n-au fost împinse până la paroxism, ca în prezent. Ambițiile sunt mari și cele două blocuri constituite și care se luptă să își adjudece puterea cu orice preț și prin orice mijloace, nu se dau înlături de la nimic atunci când e vorba de a o pierde sau de a o câștiga, și toate aceste demersuri lăturalnice le fac, spun, și unii și alții, în numele democrației și pe cale democratică.
Siluirea și golirea de conținut a principiilor de fier democratice sunt acum la ordinea zilei. Și cu toate dezbaterile care au loc la nivel național și care au cuprins și mințile cele mai luminate din domeniu nu s-a reușit încă să se separe grâul de neghină. Adică, ceea ce e bine și legal să facem, și ceea ce trebuie eliminat din practicile parlamentare, pentru ca într-adevăr să punem și noi democrația din instituțiile noastre de vârf pe calea cea bună.
Așadar, cu trei luni în urmă, liderul PNL, Ludovic Orban, a găsit în Parlament resursele necesare, adică numărul de voturi care să permită dărâmarea Guvernului PSD, care în opinia lor a făcut atâta rău României, inclusiv ideii de democrație, ca după acest interval în care se zice că treburile în țara noastră au fost aduse pe calea cea bună, să se lase el țepuit în Parlament, de către cei cărora le-a smuls cu greu puterea, în urmă cu nici o sută de zile. În loc să fie mulțumiți de ceea ce au dobândit și să treacă la treabă, demonstrând poporului că ei sunt adevărații lui binefăcători, liberalii noștri secondați de președintele Iohannis s-au dedat la tot felul de artificii, de inginerii politice, în care s-au încurcat apoi atât de mult încât astăzi nu mai găsesc calea de ieșire din impas. S-a ajuns astfel încât, acum, România să nu mai fie condusă de către un guvern legitim, ci de un guvern demisionar, cu miniștri demisionari, cu puteri limitate, slăbind pentru nu știm ce perioadă de timp soliditatea statului de drept, și, evident, firava noastră democrație.
Căderile de guvern prin intermediul moțiunilor de cenzură, în ideea provocării de alegeri anticipate, sunt practici uzitate în vechile democrații, dar noi neavând asemenea precedente, prea ne-am avântat pe un teren necunoscut. Deși, teoretic, lucrurile par a fi simple, în realitate ele se pot petrece cu totul altfel, astfel încât rezultatele să fie altele decât cele dorite. Alegerile anticipate pentru realizarea unei noi structuri parlamentare în raport cu condițiile actuale, coroborate cu alegerea primarilor în două tururi, așa cum ne-au fost promise cert atât de către Președintele Iohannis, cât și de către premierul Ludovic Orban, ni s-au părut de bun simț și promițătoare. Dar se pare că tandemul acesta cu mare priză la majoritatea cetățenilor a fost mai mult ales propagandistic, pentru că, iată, nici n-a trecut mult timp de la enunțarea lui, că unul din cele două a și fost scos din discuție. E vorba de cel mai important, la urma urmei, care pe ardeleni îi interesează în cel mai înalt grad și care este alegerea primarilor în două tururi de scrutin. O chestiune nu numai de reabilitare a unui principiu democratic, cel al majorității, care trebuie să guverneze orice competiție electorală adevărată, ci și una de foarte mare interes național, ce poate modifica în rău destinul României, dacă nu de-a pururi, pentru o lungă perioadă de timp. Această găselniță de alegere a primarilor, dar și a altor demnitari într-un singur tur de scrutin constituie o gravă siluire a democrației, distorsionându-i esența, bagatelizând-o, compromițând-o în ultimul hal. De aceea, orice partid politic care se respectă ar trebui să o respingă din capul locului, indiferent de situația în care el se află.
Din păcate, nu în acest mod acționează PSD, inclusiv parlamentarii ardeleni și cu atât mai mult cei mureșeni, care știu că prin menținerea alegerii primarilor într-un singur tur de scrutin, prejudiciază grav interesul național, nu fac altceva decât să pună Ardealul la picioarele UDMR, și, mai mult decât atât, la cele ale premierului ungar Viktor Orbán, care acum își freacă mâinile de bucurie, întrucât prin acest rezultat mult așteptat ține să transforme, cu prilejul aniversării a o sută de ani, Tratatul de la Trianon, dintr-un dezastru într-o mare speranță a refacerii imperiului. De altfel, se aude tot mai des faptul că în acest demers de sabotare a României, prin infiltrări de tot felul, unii politicieni locali de-ai noștri, îndeosebi lideri PSD, colaborează de zor, în schimbul unor recompense consistente, fapt care ar trebui verificat de către cei în drept.
Menținerea aberantului principiu de alegere a primarilor dintr-un singur tur de scrutin îi afectează cel mai mult pe târgumureșeni, care abia la alegerile din iunie 2000, cu un efort de mobilizare dus la extrem, au reușit să scoată orașul reședință de județ din mâinile UDMR, după o guvernare dezastruoasă de opt ani. Lucrul acesta se datorează tocmai existenței turului doi, când deși învins în turul întâi, cel mai bine plasat ca încredere în rândul electoratului român, dr. Dorin Florea, a reușit să devanseze destul de greu blocul udemerist, reprezentat de primarul în funcție la acea vreme, Fodor Imre, cu un procent de 51,5 față de 48,5 la sută. La alegerile care au urmat după anul 2000, târgumureșenii n-au uzitat de cel de-al doilea tur de scrutin, pentru că Dorin Florea și-a învins adversarii din primul tur, obținând de fiecare dată un scor de peste 50 la sută: (58,4-41,6 cu Kelemen Attila în 2004; 52,5-44,8 cu Borbely Laszlo în 2008; 50,07-37,26, în 2012 cu Frunda György). Situația s-a schimbat radical în 2016, când funcționa un singur tur de scrutin. Soos Zoltan, director al Muzeului Județean, și, ca de obicei, singurul candidat al UDMR, cu un scor de 40,24 la sută s-a apropiat periculos de mult de cel al primarului Dorin Florea, care a adunat doar 42,9 la sută din sufragii. Acest lucru se datorează celorlalți patru candidați români, care l-au concurat pe Florea și care au adunat la un loc 10.669 de voturi, fapt ce s-a simțit din plin.
Dacă nu se va trece la alegerea primarilor din două tururi de scrutin, așa cum îi stă bine unei democrații cu adevărat, situația la Târgu-Mureș, în special, va fi deosebit de gravă. În inconștiența lor, partidele românești nu se vor răbda să nu arunce în lupta electorală cel puțin 5-6 candidați, în vreme ce UDMR își va păstra obiceiul de a merge pe unul singur, și acela va fi tot cel de acum patru ani, Soós Zoltán care, cu un susținut sprijin indirect românesc a reușit, acum patru ani, să obțină acel peste 40 la sută, procent cu care la alegerile cu un singur tur se poate ușor ajunge primar.
Să ne înțelegem bine. Noi nu avem nimic împotriva unui primar de etnie maghiară, dacă el va câștiga această funcție în turul doi, și dacă acesta și-ar vedea de treburile lui gospodărești și n-ar fi la comanda forțelor iredentiste, și în primul rând la cea a Budapestei. Din păcate, politica udemeristă axată pe autonomie și separatism nu poate produce o asemenea personalitate, ceea ce ne face să ajungem la concluzia că un astfel de candidat maghiar devine extrem de toxic pentru viitorul orașului și chiar al țării. Românii trebuie să fie conștienți de faptul că în momentul în care municipiul Târgu-Mureș va cădea în brațele unui asemenea candidat, condițiile revenirii la Regiunea Autonomă Maghiară, de tristă amintire, din anii '50, sunt total îndeplinite.
Alergând după doi iepuri, PNL în frunte cu președintele Iohannis riscă să nu prindă niciunul. Adică pe lângă alegerile în două tururi pot pierde și anticipatele. Atunci ne putem întreba ce au de gând acești inconștienți ai clasei politice de azi, PNL și PSD, cu această țară, ținută în captivitate de trei decenii, de politica lor neghioabă, prin care au confiscat drepturile poporului român, de a prospera pe toate planurile și de a beneficia de avantajele unei adevărate democrații, ca majoritatea din celelalte țări ale continentului european?
