„NICIUN ORGANISM NU POATE FI MENȚINUT, CONTINUU, ÎN STARE DE ALARMĂ…"

Interlocutor - Dr. MIRCEA GHERMAN, medic specialist de medicină generală

- Suntem, trebuie să recunoaștem - deși unii par să nu conștientizeze - într-o situație fără precedent, din cauza acestei nenorociri care face înconjurul planetei și căreia, deocamdată, nimeni nu-i poate prevedea evoluția și, cu atât mai puțin, sfârșitul. Casele ne-au devenit adevărate închisori și facem față din ce în ce mai greu „autoizolării" pe care, pe bună dreptate, ne-o recomandă/impun autoritățile. Unii s-au apucat să numere boabele de orez din pilaf, alții joacă volei la perete, în sufragerie, sau ping-pong, cu suluri de hârtie igienică pe post de fileu, copiii nu mai pot fi ținuți în frâu, ne-am apucat să croșetăm „macrameu", ca pe vremea bunicii. „În casa asta, cu toții suntem nervoși, chiar și pisica"- scrie pe o ilustrată-suvenir, vorbe de care am făcut haz, până mai ieri, dar, acum chiar că nu ne mai arde de glumă… suntem nervoși, stresați, panicați, îngroziți, într-o continuă stare de alertă…

- S-o luăm metodic. În primul rând - e constatarea unui celebru psihiatru - „niciun organism nu poate fi menținut, continuu, în stare de alarmă". Cu referire la stres, definit ca stare a organismului supus agenților stresori - situații neprielnice, amenințătore, periculoase pentru un individ sau grupuri de indivizi -, trebuie știut că există mari diferențe interindividuale de răspuns și, atenție: stresurile repetate se cumulează, ca efect, slăbind, în timp, organismul. Vorbim aici de stresul fiziologic, studiat de Seyle (1960) - răspunsul organismului la condiții nefavorabile, inclusiv infecții, și stresul psihic, ce include și el mai multe aspecte: stresul psihic propriu-zis, constând în răspunsuri/modificări emoționale: frică, anxietate, enervare, furie, panică, frustrare, agresivitate, epuizare, blazare, depresie; apoi, stresul psihofiziologic, tradus prin răspunsuri dereglate din partea întregului organism - tulburări de ritm cardiac, hipertensiune arterială etc., stresul psihosocial, constând în dereglarea relațiilor interumane, a interacțiunilor de grup, stresul organizațional - la baza căruia stau conflictele de diferite tipuri între factorii organizațiilor sociale ș.a. Toate aceste tipuri de stres pot fi individuale sau de masă - așa cum sunt cele produse de războaie, cutremure, alte tipuri de catastrofe naturale sau induse, de pandemii etc. De fapt, unii autori - și îl citez aici pe Alvin Toffler, cu celebra sa lucrare „Șocul viitorului", consideră că omenirea întreagă se află, în zilele noastre, într-o stare de stres, din cauza diverselor tensiuni create în viața internațională și pe care le știm cu toții.

- Ați pronunțat cuvântul pandemie. Se pare că, în contextul actual, toate aceste tipuri de stres s-au abătut, buluc și de-a valma, pe capul nostru, fără să mai țină seama de niciun fel de fază ori definiție de manual… Mai mult, se pare că le-am depășit pe toate și, mai mult decât de stres, vorbim, acum, de panică… Și nu doar individuală, ci colectivă…

- Într-adevăr, în situația actuală, putem vorbi de panică - o stare afectivă generată de evenimente neașteptate, grave, ce afectează existența, confortul, adaptarea. Diverși autori, citați A. L. Strauss (1944) o descriu ca pe o stare de șoc, cu forme de contagiuni evidente ale reacțiilor absurde, în care insecuritatea, anxietatea, confuzia și tensiunea anulează solidaritatea de grup. Bineînțeles, există și persoane care își găsesc foarte repede starea de post-șoc și intervin pentru salvarea celorlalți, punându-se, astfel, în evidență, oscilațiile stărilor psihice umane între formele duale complementare, ca expresie a contradicțiilor implicate în natura umană. În general, persoanele dependente devin foarte neabilitate în astfel de situații, iar persoanele cu multă inițiativă devin salvatoare, eroice…

- Ca de pildă, personalul medical, aflat acum în prima linie, cum se spune… avem nenumărate exemple, unele nefericite, din cauze pe care nu le analizăm aici, dar pe care le cunoaștem cu toții…

- Din păcate, există și persoane care profită de astfel de situații pentru a se deda la acte de indisciplină, la acte huliganice, profitând de circumstanțe și de starea de confuzie a majorității celor implicați în panica momentului, în această stare de anxietate generalizată sau, oricum, pe cale de a se generaliza și care ne invadează existența cotidiană. În vocabularul curent își face loc, tot mai mult, sintagma „atac de panică"…

- Iată un aspect asupra căruia vă rog să ne oferiți câteva detalii.

- În atacul de panică, vorbim de o anxietate acută, critică, episodică, apărută sub forme de „crize", însoțite de simptome somatice și psihologice, care apar brusc și ating apogeul în maximum 10 minute. Unele sunt spontane, fără nicio asociere cu vreun stimul situațional, altele - focalizate, declanșate de prezența sau anticiparea unui obiect/fenomen/situație - bine precizate, pe care individul încearcă să le evite sau, dacă nu poate, le suportă cu mare anxietate sau suferință intensă, interferând semnificativ cu activitatea sa obișnuită. Vedeți cât de greu suportăm izolarea…

- Revenind la stres și la faptul că acesta duce, inevitabil, la boală. Care este relația între stres și sănătate? Până la urmă, cu toții ne dorim să ieșim sănătoși din această încercare cruntă, care nu ține seama nici de etnie, nici de vârstă, nici de zonă geografică, nici de cât ne dăm de… „forțoși". După cum spuneați, „niciun organism nu poate fi ținut, continuu, în stare de alarmă".

- Metodele prin care individul face față stresului - îl prelucrează, îl metabolizează, îl domină - sunt denumite „mecanisme de coping" (din engl. - „to cope" - a face față). Adaptarea la stres, căci despre asta vorbim, este, potrivit literaturii de specialitate - și îi citez aici pe Paulhan și Bourgeois - procesul activ prin care individul, sprijinindu-se pe autoaprecierea propriilor activități și motivații, face față unei situații stresante și reușește să o controleze prin diferite tipuri de strategii.

- Ca de pildă?

- În afara resurselor interne - robustețe față de stres, stima de sine/încrederea în propria forță de a face față - o contribuție foarte importantă o au resursele externe, care includ suportul social, definit de Kaplan ca „atașamentul între indivizi și grup, care conduce la îmbunătățirea componentei adaptative în situații se stres".

- Care sunt tipurile de suport social? Vă întreb, pentru că nu prea se văd prin preajmă…

- Sintetic, acestea constau în: suport emoțional (exprimarea de sentimente pozitive, de iubire, încredere, protecție); suport cognitiv-informațional (consiliere, recomandări etc.); suport instrumental (ajutor financiar, administrativ, social); suport de valorizare (recunoașterea valorii persoanei). În medicină, pentru combaterea panicii, avem la îndemână psihoterapia, iar în mediul social - o presă bine informată, fără goană după „rating", fără știri alarmiste și nefondate, iar în plan social, evident, măsuri organizatorice eficiente din partea autorităților.

- …Măsuri pe care le așteptăm, în locul - să ne scuze cititorii - bâlbâielilor și așa-ziselor „măsuri" pe care le iau azi, ca să le modifice mâine….