Președintele american Donald Trump a declarat, duminica trecută, că SUA va dezvolta un vaccin împotriva noului coronavirus, până la finele acestui an. Predicția sa este întâmpinată mai degrabă cu scepticism în mediile internaționale, ministrul sănătății din Germania, Jens Spahn, avertizând că ar putea să treacă ani de zile până când un asemenea vaccin va fi descoperit.
În timp ce țările continuă să rămână “înghețate” în carantină și miliarde de oameni își pierd mijloacele de trai, experți de pe întregul mapamond se străduiesc să descopere leacul ce ar pune capăt pandemiei: un vaccin.
Există însă și o altă posibilitate - cea mai sumbră: că niciun vaccin nu va fi descoperit vreodată. Speranțele publicului rămân deșarte, deoarece diversele soluții propuse eșuează înainte de a se depăși “pragul final”.
În loc să încerce să scape de Covid-19, comunitățile ar trebui să învețe cum să conviețuiască împreună/alături de el. Orașele se vor deschide, încet-încet, și unele libertăți vor fi recâștigate, dar “ținute din scurt”, dacă nu vor fi respectate recomandările experților. În scurt timp, testarea și anchetele epidemiologice vor deveni parte din viața noastră și, în multe țări, ordinul de autoizolare la domiciliu ar putea reveni în orice moment. Între timp, se vor dezvolta, probabil, diverse tratamente, dar focare ale bolii ar putea să izbucnească în fiecare an, iar bilanțul global al deceselor va continua să crească.
Politicienii ignoră, în general, această ipoteză și vorbesc cu optimism despre teste aflate în curs, al căror rezultat ar fi descoperirea vaccinului, în aproximativ 18 luni. Dar această posibilitate este pusă la îndoială de mulți specialiști, pentru că s-a mai întâmplat și înainte. Chiar de mai multe ori.
“Există unele virusuri împotriva cărora nu avem încă vaccinuri”, spune dr. David Nabarro, profesor de sănătate globală la Imperial College London, care activează și în calitate de trimis special la Organizația Mondială a Sănătății în probleme legate de Covid-19. “Nu ne putem asuma, în mod absolut, garanția că, vreodată, va apărea un vaccin sau că, dacă va apărea, va trece toate testele de eficacitate și siguranță.
Este absolut esențial ca toate comunitățile, de pretutindeni, să ajungă în situația în care să fie capabile să se apere de coronavirus ca de o amenințare constantă, și să-și desfășoare activitățile sociale și economice în prezența virusului, sau în mijlocul acestuia”, a declarat Nabarro.
Majoritatea experților rămân încrezători că, în cele din urmă, va fi dezvoltat un vaccin contra Covid-19; în parte, deoarece, spre deosebire de boli anterioare, cum ar fi HIV și malaria, coronavirusul nu suferă mutații rapide.
Mulți, inclusiv directorul Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase, dr. Anthony Fauci, sugerează că dezvoltarea vaccinului s-ar putea produce în decurs de un an sau de 18 luni. Alții, cum ar fi medicul din Anglia, Chris Whitty, se orientează spre capătul mai îndepărtat al termenului, sugerând că un an poate fi prea curând. Și prea riscant.
Pe de altă parte, chiar dacă va fi dezvoltat un vaccin, realizarea lui în doar 18 luni ar fi o performanță nemaiîntâlnită până acum.
“Nu am grăbit niciodată obținerea unui vaccin în timp de un an sau de 18 luni”, spune dr. Peter Hotez, decanul Școlii Naționale de Medicină Tropicală din Baylor College of Medicine din Houston. “Nu înseamnă că este imposibil, dar ar fi o realizare de-a dreptul eroică. Avem nevoie de planul A și de un plan B”, adaugă el.
CÂND VACCINURILE NU FUNCȚIONEAZĂ
În 1984, secretarul american pentru sănătate și servicii umanitare, Margaret Heckler, a anunțat la o conferință de presă că oamenii de știință au identificat cu succes virusul care a devenit ulterior cunoscut sub numele de HIV, și s-a arătat încrezătoare că un vaccin va fi gata în doi ani.
Au trecut aproape patru decenii, timp în care 32 de milioane de oameni și-au pierdut viața, și omenirea așteaptă, încă, un vaccin împotriva HIV/SIDA.
În loc de vaccin, afirmația oficialului american a fost urmată de ani în care a pierit o bună parte dintr-o întreagă generație de bărbați homosexuali și de blamarea comunității lor. Timp de mulți ani, un diagnostic pozitiv nu a însemnat doar condamnarea la moarte sigură a acestor oameni, ci și faptul că ei își petreceau ultimele luni de viață marginalizați și abandonați de comunitate, în timp ce doctorii dezbăteau, în jurnalele medicale, dacă pacienții infectați cu HIV merită să fie salvați.
În 1997, președintele Bill Clinton a lansat comunității științifice americane provocarea de a realiza un vaccin în următorii 10 ani. Paisprezece ani mai târziu, cercetătorii au declarat că ar mai avea nevoie de încă 10 ani.
Dificultatea de a găsi un vaccin - explică specialiștii - vine din însăși natura virusului HIV. “Virusul gripal, de pildă, suferă mutații de la un sezon la altul, astfel că tulpina care te-a infectat și te-a imunizat în anul precedent nu te mai infectează anul următor. În cazul HIV, este vorba de o singură infecție. Virusul continuă să sufere mutații, dar în interiorul corpului, ca și cum te-ai fi infectat cu mii de alte tulpini de HIV. Iar pe măsură ce suferă muații, îți nenorocește sistemul imunitar”, explică Paul Offit, medic pediatru și specialist în boli infecțioase, care a inventat vaccinul împotriva rotavirusului.
Date fiind aceste mutații, HIV prezintă dificultăți absolut unice, spre deosebire de Covid-19, fapt ce-i determină pe experți să fie, în general, mai optimiști privind descoperirea unui vaccin.
Sunt, însă, și alți agenți patogeni care au pus în încurcătură atât corpul uman, cât și pe cercetători. Un vaccin eficient împotriva febrei dengue, care infectează până la 400.000 de oameni pe an, potrivit OMS, îi preocupă pe medici de zeci de ani. În 2017, eforturile pe scară largă de a găsi un vaccin au fost sistate după ce s-a constatat că agravează simptomele bolii.
În mod similar, este foarte dificil să se dezvolte vaccinuri pentru rinovirusurile și adenovirusurile comune - care, la fel ca și coronavirusurile, pot da simptome de răceală.
“Îți faci mari speranțe, apoi, speranțele se năruiesc”, spune Nabarro, care descrie procesul lent și complicat de dezvoltare a unui vaccin. “Avem de-a face cu sisteme biologice, nu cu sisteme mecanice. Depinde foarte mult de modul în care reacționează organismul”.
În prezent, sunt în desfășurare, la Universitatea Oxford, teste pe oameni pentru obținerea vaccinului pentru coronavirus, făcut dintr-un virus de la cimpanzei, iar alte vaccinuri sunt testate în SUA.
Cea mai grea fază, spun specialiștii, nu este obținerea propriu-zisă a vaccinului, ci a dovezii că el funcționează și că este sigur.
PLANUL B
Dacă și un vaccin împotriva Covid-19 va da greș, virusul ar putea rămâne la/cu noi mulți ani. Dar tot HIV/SIDA dovedește că există soluții medicale prin care poți trăi cu o boală pe care n-o poți învinge: “Am reușit să facem din SIDA o boală cronică, pe care reușim s-o ținem în frâu cu antivirale. Am făcut ceea ce am sperat întotdeauna să facem cu cancerul. Nu mai este vorba de o condamnare la moarte, cum era în anii '80”, spune Offit.
O serie de tratamente sunt, de asemenea, testate pentru Covid-19, deoarece oamenii de știință au în vedere un Plan B, în paralel cu studiile în curs - și aflate în stadii timpurii - privind dezvoltarea vaccinului. Oamenii de știință analizează Remdesivirul, medicament anti-Ebola, în timp ce tratamentele cu plasma din sânge sunt de asemenea explorate.
Dacă vreunul dintre aceste tratamente funcționează pentru Covid-19, semnele ar trebui să apară “în câteva săptămâni”, spun experții. Primul semn a sosit deja: Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente a declarat că poartă discuții pentru a pune la dispoziția pacienților, Remdesivir, care, după semnele pozitive, ar putea grăbi recuperarea. Ar putea ține boala sub control, dar n-ar garanta prevenirea ei.
Cu alte cuvinte, niciun tratament nu va preveni apariția infecțiilor în societate - ceea ce înseamnă că, în lipsa unui vaccin, noul coronavirus, chiar dacă va putea fi mai ușor gestionat, ar putea rămâne cu noi mulți ani de acum înainte.
CUM ARATĂ VIAȚA FĂRĂ VACCIN
Dacă nu se va reuși obținerea unui vaccin, viața nu va rămâne, evident, așa cum este acum. Revenirea la normalitate nu se va produce rapid.
Carantina nu este sustenabilă nici din punct de vedere economic, nici politic. Este nevoie de alte mijloace pentru a controla virusul, afirmă oamenii de știință.
Asta înseamnă că, pe măsură ce țările încep să iasă din “paralizie”, experții trebuie să convingă guvernele să pună în aplicare planul pentru un mod nou de viață și relații interumane pentru lunile, anii sau deceniile până când Covid-19 poate fi eliminat printr-un vaccin.
“Este absolut esențial să fim pregătiți pentru Covid”, spune Nabarro. El avansează ideea unui nou “contract social” în care cetățenii din fiecare țară, în timp ce-și duc traiul normal, să-și asume și responsabilitatea de a se autoizola din proprie inițiativă, dacă prezintă simptome sau intră în contact cu un potențial caz de Covid-19.
Până la descoperirea vaccinului, distanțarea socială și carantina ar putea fi reintroduse oricând. Autoizolarea, la cel mai mic semn, sau dacă am intrat în contact cu o persoană infectată ar putea constitui un nou standard al vieții noastre. Nu vom mai putea ignora niciun fel de tuse și niciun fel de simptome, oricât de ușoare, și chiar dacă se vor dovedi o simplă răceală. Telemunca, munca de acasă, cel puțin în unele zile, va deveni o obișnuință pentru unii angajați. Companiile își vor schimba orarul de lucru, turele, pentru ca birourile să nu fie niciodată pline. Testările de amploare și anchetele epidemiologice vor trebui să fie susținute de sisteme solide de sănătate publică.
Pe termen scurt, spune Nabarro, ar trebui să fie pus în aplicare un vast program de testare și urmărire a contacților, pentru ca viața să poată merge înainte, alături de Covid-19.
“Absolut esențial va fi ca sistemele de sănătate publică să includă urmărirea contacților, diagnosticarea la locul de muncă, supravegherea sindromică, comunicarea timpurie, dacă se impune reintroducerea distanțării sociale. Este un lucru realizabil, dar este complicat și nu l-am mai făcut până acum”.
Cel mai probabil, restricțiile vor reveni, cu precădere, iarna. Uneori, ar putea să fie luate doar în anumite zone, acolo unde sunt focare. Carantina ar putea fi impusă în orice moment: “Din când în când, vor apărea focare, libera circulație va fi restricționată în anumite regiuni ale unei țări sau pe tot teritoriul acesteia” afirmă Nabarro.
Indiferent ce ne rezervă viitorul, precedentele epidemii au dovedit că goana după un vaccin este imprevizibilă. Și, cel mai probabil, acesta nu va putea fi dezvoltat prea curând. Iar până când va fi obținut, vom fi nevoiți să conviețuim cu virusul.
Cu cât trece timpul, cu atât mai mult se pune problema imunizării în masă, metodă care, afirmă Offit, “limitează răspândirea într-o oarecare măsură, dar nu este cea mai bună modalitate de a oferi imunitate populației. Soluția o reprezintă vaccinul”. Cel mai grăitor exemplu este rujeola: înainte se existe vaccinul, “în fiecare an, între 2 și 3 milioane de oameni contractau boala, ceea ce este valabil și în cazul de față”. Cu alte cuvinte, numărul deceselor și suferința cauzate de Covid-19 ar fi enorme, chiar dacă o mare parte a populației nu este susceptibilă.
Toate aceste predicții sunt temperate de convingerea generală că, în cele din urmă, va fi dezvoltat un vaccin. “Cred că va exista vaccin - sunt mulți bani, există o mulțime de interese și ținta este clară”, spune Offit.
Însă, dacă epidemiile anterioare au dovedit ceva, este faptul că goana după vaccinuri este imprevizibilă. “Nu cred că vreun vaccin a fost dezvoltat rapid”, avertizează Offit. “Aș fi foarte uimit dacă am avea așa ceva în decurs de 18 luni”. (sursa- edition.cnn.com, theguardian.com)
