Clepsidra se scurge, himere revin,
Pășești lin, domniță din al inimii scrin,
Cu ochii verzui și plete de foc,
Cu maci la cosiță să-ți poarte noroc.
În freamătul vieții amintirile ard,
Cândva-ți împletea coronițe un bard,
În amurg sângeriu stoluri largi de cocori
Prăbușeau din înalt ai iubirii fiori.
Ne-a fost timpul străin, efemer și caduc,
Poposeam pătimași la umbrarul de nuc,
Sub cupolă de stele înfocați ne iubeam,
Cândva stropul părea un ocean de mărgean.
Prin văratice ploi alergam visători,
Se-nclinau a salut corolare de flori,
Tril de păsări zglobii ne-nsoțea pe alei
Norii negri zâmbeau, se-nclinau `nalții tei.
Plumburie și rece e tăcerea din noi,
Frunza-n ram se usucă sub alean de ninsori,
Este vreme târzie, e răstimpul hain,
Amintirile dorm în al inimii scrin.
Pătimaș îmi e dorul !... Înspre zori alburii
Drumeți-voi departe către reci sihăstrii,
Regăsi-voi domnița în păduri de smarald,
Veșnicind fericirea sub verzi cetini de brad.
(14 iunie 2020, Reghin. Din viitorul volm, “Lutul de aur”)
MUGUREL PUȘCAȘ
(Liga Scriitorilor Români, Uniunea Scriitorilor de Limbă Română )
