* “Omul cel nou, adus în lume de către Hristos și pe care fiecare dintre noi, cei care ne numim cu numele Lui cel Sfânt, trebuie să-l realizăm, la rândul nostru, în noi, este omul păcii și al dragostei de oameni, omul înțelegerii celei bune și al fraternității, omul blândeții și al înțelepciunii, omul ascultării și al strădaniilor celor bune, care nu se referă numai la persoana lui, ci la întreaga colectivitate în care trăiește, desființând, în felul acesta, limitele înguste ale îngâmfării șovine și ale diferențelor sociale”.
***
* “Să lepădăm omul cel vechi, omul păcatului, al lenei și al vrajbei! Să dăm ascultare sfaturilor și îndemnurilor pe care Sfântul Apostol Pavel ni le adresează peste veacuri: “Îmbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare, îngăduiți-vă unul pe altul și iertând unul altuia, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum și Hristos v-a iertat vouă, așa să iertați și voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legătura desăvârșirii. Și pacea lui Hristos, întru care ați fost chemați, ca să fiți un singur trup, să stăpânească inimile voastre și fiți mulțumitori”.
Episcop Emilian Birdaș (1921-1996), s-a născut în Maramureșul istoric, în localitatea Rohia, primind la botez numele de Ioan. A intrat de tânăr la Mănăstirea Rohia (1953), fiind tuns în monahism cu numele de Emilian. Mai târziu a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah. Și-a început studiile la seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica, în anul 1936, dar le-a întrerupt din cauza ocupației Transilvaniei de Nord de hortiștii unguri. A slujit o perioadă ca administrator parohial în unele parohii din jurul Rohiei și în jurul Mănăstirii “Sf. Ilie” din Toplița (1942-1944). Și-a reluat apoi studiile la Seminariile “Sf. Nicolae” din Râmnicu Vâlcea și “Nifon mitropolitul” din București, și la Institutul Teologic Universitar din București (1948-1952). În timpul studiilor a fost hirotesit protosinghel, funcționând un timp ca preot la Mănăstirea Călugăra - Oravița, stareț al Mănăstirii “Martirii Neamului” din Baia de Arieș, apoi ca responsabil al internatului școlii de cântăreți de la Mănăstirea Radu Vodă din București. După absolvirea facultății, este numit ca preot slujitor la Catedrala Patriarhală București, apoi devine vicar administrativ la Episcopia Romanului și Hușilor. În anul 1958, devine preot paroh al Catedralei din Alba Iulia, unde la acel moment, nu era episcopie. În 1973, arhimandritul Emilian Birdaș a fost ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul de “Rășinăreanul”, ocupându-se de problemele pastoral-misionare din Harghita, Covasna și Mureș. La 25 ianuarie 1976, a fost instalat ca episcop în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, unde a păstorit până în anul 1990. Ca episcop, s-a ocupat de restaurarea unor monumente istorice, de ridicarea a numeroase biserici și pictarea lor. În timp ce în alte eparhii se demolau bisericile, acesta s-a opus cu vehemență distrugerii acestora, pilduitoare în acest sens fiind salvarea bisericii Sf. Nicolae din Miercurea Ciuc. A contribuit la reconstruirea din temelii a unui număr de 72 de biserici ortodoxe și repararea sutelor de lăcașuri de cult. În anul 1990 a fost înscăunat ca arhiereu vicar al Episcopiei Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, iar în anul 1994 a fost ales ca episcop al reînființatei episcopii de Caransebeș. Aici a început construcția catedralei episcopale și a reluat tipărirea Foii Diecezane și Calendarului Românului. A publicat studii de teologie și istorie, predici, articole. A editat “Îndreptarul ortodox”, “Cartea de rugăciuni”, volumul “Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia de Alba Iulia”, a reeditat “Noul Testament de la Bălgrad din 1648” și “Bucoavna de la Alba Iulia din 1699”. La 10 noiembrie 1992, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
P.S. Galileo Galilei (1564-1642) vestit astronom italian: “Sfânta Scriptură nu este o carte pentru aflarea legilor naturii, ci pentru aflarea adevărului moral”.
